Faut pas

Orașul zumzăie undeva în depărtare, iar în capul meu zgomotul nu se potolește. Gândurile se rostogolesc ca o minge pe asfaltul încins, iar fiecare săritură provoacă o nouă înțepătură. Totul în jur pare familiar, dar fără căldură: fețele, privirile, promisiunile. Chiar și prietenii au devenit ceva asemănător vechilor contacte din telefon – există, dar nu ai chef să-i suni.

Pe fondul basului și al loviturilor surde ale cuvintelor crește un sentiment de oboseală – matură, vâscoasă, fără isterii. Când înțelegi că dezamăgirea nu este o întâmplare, ci un fundal. Și totuși continui să mergi, doar că mai încet, cu notificările oprite și mândria pornită. Pentru că chiar și în acest vârtej cenușiu există puterea de a fi tu însuți, chiar și fără like-uri.