Yakuza

Dragostea în această piesă nu miroase a trandafiri, ci a ozon înainte de furtună, ascuțit, puțin periculos și familiar până la fiori. Când inima bate în ritmul haosului, iar rațiunea se retrage în tăcere, pentru că "încă un dans și poate că va fi mai ușor". Doi cărora de mult nu le mai pasă ce zice lumea. Prea târziu, prea devreme, prea corect pentru a fi legal. Orașul strălucește în neon, ca și cum ar încerca și el să-și ascundă greșelile sub strălucire. Și dacă tot e să te îneci, atunci frumos, în ochii altora, în sunetul ritmurilor, într-o dimineață pe care va trebui să o întâmpini din nou împreună. Dragostea este rece, dar tocmai asta este și incitant: ca niște manșete pe încheieturi, doare puțin, dar este sincer.