RESTE-LÀ

Aici, dragostea seamănă mai mult cu o luptă între onestitate și obicei. Parcă amândoi suntem obosiți, dar nimeni nu pleacă, doar pornesc pilotul automat și se prefac că totul este sub control. Pe fundalul basului și al ritmului lent, se aude o ușoară încredere, în spatele căreia se ascunde o persoană care știe prea bine că totul se destramă de mult timp. În aer plutește un amestec de regret, flirt obosit și acele fraze pe care le repetă când nu vor să recunoască evidentul. Vrei și să rămâi, și să fugi, și, poate, doar să respiri adânc. Dar în loc de asta, un ritm constant, o liniște ușor prădătoare și o voce care parcă zâmbește, chiar și când vorbește despre sfârșit.