Dis-moi je t'aime

Când în interior se desfășoară construcția secolului, iar în exterior se aplică un machiaj impecabil. Totul pare să strălucească, dar sub iluminator se află praf și beton. Aici se regăsesc dragostea cu autotune, stima de sine la îndemână și dansul între„fii puternică” și„de ce nu scrie”. Vocea sună ca un pahar într-un bar din Manhattan, dar în fiecare„la-la-la” se simte o nervozitate, ca și cum ți-ai promite mereu să o iei de la zero de luni, dar e deja miercuri, iar tocurile se lipesc de asfalt. Puțină tristețe, puțină îndrăzneală - și o lume întreagă, unde chiar și mărturisirea de dragoste sună ca coloana sonoră a unei pauze publicitare între„sunt bine” și„de fapt, nu”.