Piano

Pianul șoptește ca o cochetă în penumbră, iar în același timp totul în jur strigă - geamurile, motorul, fanii arată cu degetul, ca și cum viața ar fi un spectacol etern. Aici este important să nu pui întrebări: pur și simplu urmează radioul, întinde-te pe șinele melodiei și lasă chitara să acopere sunetul clapelor delicate. Delicatețea și lăudăroșenia merg mână în mână - șampanie în salon, insomnie ușoară și senzația că fiecare privire aruncată asupra bancnotelor transformă un metru obișnuit de timp într-o scenă.

Seara este ca o lungă alee, unde ceea ce ar fi trebuit să se vindece încă strălucește cu cicatrici; se plătește nota sau nu se plătește - regulile se schimbă pe parcurs. Toate acestea sunt percepute cu o ironie caldă: parcă nimeni nu este vinovat, în afară de noapte și de acustica proastă, iar la final este suficient să dai mai tare„piano” și să mergi mai departe, până când sunetul te adoarme.