Mai multe piese de la Guè
Mai multe piese de la Fabri Fibra
Descriere
Producator: Aucan
Vocalist: Guè
Vocalist: Fabri Fibra
Text: Cosimo Fini
Liric: Lorenzo Cilembrini
Text: Fabrizio Tarducci
Compozitor: Alberto Ferrari
Compozitor: Giovanni Ferliga
Text: Roberto Longaretti
Versuri și traducere
Original
Quando il mio giorno ha venticinque ore e gira tutta la stanza, mi specchio come in un retrovisore, sempre da qualcosa si scappa.
Notte senza sonno, cuscino pieno di rimorsi, preso a morsi finché non è giorno ed ai miei occhi cambia il colore. Vedi il dolore e senti l'odore.
A volte ascolto il vuoto del silenzio, anche dentro un locale, anche dentro l'eccesso.
Ho superato le colonne d'Ercole di una vita normale.
Adrenalina a rendere uno sbaglio senza fine. La cenere, le spine, le polveri, i rossetti.
Siamo tu, Dio, le benzodiazepine.
Promesse sotto vuoto, una corsa mai fermata, la borsa sotto gli occhi firmata. Ricomincio ancora.
E se mi bacerai quando l'alba è salita, mi bacerai per riportarmi in vita.
Poi mi bacerai quando scende la notte io sono illuminato dalle lune storte.
Tu vieni e cancella questa linea d'ombra.
-Se se la prese in una rima.
-Tu -siediti e ascolta, il mio cuore rimbomba.
-Se se la prese in una rima.
Hai la medicina che mi salva stavolta, la notte e i suoi sicari bussano alla porta.
La testa è troppo calda, il cervello si sfalda. Rimpianti trecento, Sparta.
Ed ogni sentimento è imperfetto e io sono assuefatto all'effetto.
Faccio suonare il metal detector perché è di ferro il cuore nel petto.
Ogni mancanza va colmata con una sostanza. Un astronauta in orbita dentro la stanza.
E qua da noi il diavolo ha più seguito. Il destino me lo gioco a carte di credito.
Nell'hotel dalle finestre che ridono solo i corrotti sopravvivono.
Tu vuoi vedere un nuovo giorno, sì o no? Le nostre labbra unite, le lingue che stridono. Ricomincio ancora.
E se mi bacerai quando l'alba è salita, mi bacerai per riportarmi in vita.
Poi mi bacerai quando scende la notte io sono illuminato dalle lune storte.
E se mi bacerai quando l'alba è salita, mi bacerai per riportarmi in vita.
Poi mi bacerai quando scende la notte io sono illuminato dalle lune storte.
Tu vieni e cancella -questa linea d'ombra.
-Se se la prese in una -rima.
-Tu -siediti e ascolta, il mio cuore rimbomba.
-Se se la prese in una rima.
Tu vieni e cancella questa linea d'ombra.
Tu -siediti e ascolta, il mio cuore rimbomba.
-Se se la -prese in una rima. -Questa notte sarà epica.
Perde chi predica. La vita è un film, qui Star Trek in replica.
Salto nel buio, sono pratico sport, sulla strumentale mi teletrasporto. Fatemi spazio, shuttle, poeta.
Ogni testo è un mondo, ogni artista nel suo pianeta.
Il pezzo gira, è in orbita, la guerra in rima. Scarica, scarica, il mitra migra i soldi, fra.
Incassa e vivi in mansarda, in tasca erba che dà visioni, Cassandra.
Scrivo mentalmente arte marziale, metto piede sulla base spaziale, la pupilla che si dilata, al buio l'accendo e il fumo sembra la Via Lattea. Chiamate i medici, ne faccio dieci, undici, dodici.
Apollo 13.
-Tu vieni e cancella questa linea d'ombra.
-Se se la prese -in una rima.
-Tu siediti e ascolta, il mio cuore rimbomba.
Se se la prese in una rima.
Traducere în română
Când ziua mea are douăzeci și cinci de ore și ocolește toată camera, mă privesc ca într-o oglindă retrovizoare, fug mereu de ceva.
Noapte fără somn, pernă plină de remuşcări, muşcată până se face ziuă şi ochii îmi schimbă culoarea. Vezi durerea și o mirosi.
Uneori ascult golul tăcerii, chiar și în interiorul unei camere, chiar și în exces.
Am depășit Stâlpii lui Hercule ai unei vieți normale.
Adrenalina pentru a face o greșeală nesfârșită. Cenușa, spinii, pulberile, rujurile.
Noi suntem tu, Doamne, benzodiazepine.
Promisiuni goale, o cursă care nu se oprește niciodată, o pungă semnată sub ochi. Voi începe din nou.
Și dacă mă săruți când s-a răsărit zorii, mă vei săruta înapoi la viață.
Atunci mă vei săruta când se lasă noaptea sunt luminat de lunile strâmbe.
Vino și ștergi această linie de umbră.
-Dacă l-a luat într-o rimă.
-Tu -așează-te și ascultă, inima îmi tună.
-Dacă l-a luat într-o rimă.
Ai medicamentul care mă salvează de data asta, noaptea și băgații lui bat la ușă.
Capul este prea fierbinte, creierul se destramă. Trei sute de regrete, Sparta.
Și fiecare sentiment este imperfect și sunt dependent de efect.
Sun la detectorul de metale pentru că inima din pieptul meu este din fier.
Fiecare lipsă trebuie umplută cu o substanță. Un astronaut pe orbită în interiorul camerei.
Și aici diavolul are mai multă urmărire. Îmi joc destinul cu cărți de credit.
În hotelul cu ferestre de râs supraviețuiesc doar corupții.
Vrei să vezi o nouă zi, da sau nu? Buzele noastre împreunate, limbi scârțâind. Voi începe din nou.
Și dacă mă săruți când s-a răsărit zorii, mă vei săruta înapoi la viață.
Atunci mă vei săruta când se lasă noaptea sunt luminat de lunile strâmbe.
Și dacă mă săruți când s-a răsărit zorii, mă vei săruta înapoi la viață.
Atunci mă vei săruta când se lasă noaptea sunt luminat de lunile strâmbe.
Vii și ștergi - această linie de umbră.
-Dacă l-a luat într-o -rimă.
-Tu -așează-te și ascultă, inima îmi tună.
-Dacă l-a luat într-o rimă.
Vino și ștergi această linie de umbră.
Tu - stai și ascultă, inima îmi tună.
-A luat-o într-o rimă. -Noaptea aceasta va fi epică.
Cel ce predică pierde. Viața este un film, iată Star Trek în reluare.
Sar în întuneric, fac sport, la instrumental mă teleportez. Fă-mi loc, navetă, poete.
Fiecare text este o lume, fiecare artist pe planeta lui.
Piesa se învârte, e pe orbită, războiul în rimă. Descarcă, descarcă, mitraliera migrează banii, frate.
Încasează și locuiește în pod, iarbă care dă viziuni în buzunar, Cassandra.
Scriu mental artă marțială, pășesc pe baza spațială, mi se dilată pupila, o aprind în întuneric și fumul arată ca Calea Lactee. Sună doctorii, voi face zece, unsprezece, doisprezece.
Apollo 13.
-Vii și ștergi această linie umbră.
-Dacă l-a luat -în rimă.
- Stai și ascultă, inima îmi tună.
Dacă l-a luat într-o rimă.