Scale (con Luchè)

Dragostea care nu a murit s-a săturat pur și simplu să lupte. Cuvintele rămân blocate undeva între „îmi pare rău” și „adio”, iar pașii pe scări sună mai tare decât orice ceartă. Pare că totul a fost deja spus, dar inima încă caută scuze, de parcă finalul ar putea fi rescris dacă te uiți suficient de mult în ochi. În aer plutește amărăciune și tandrețe în proporții egale. Două suflete ca niște bombe neexplodate: liniștite la exterior, dar fiecare respirație ca un fior de amintiri. Nimeni nu este un ticălos, doar că este prea multă durere pentru a rămâne. Și totuși, undeva în interior trăiește dorința ca în viața următoare să nu doară atât de tare.