VVS CARTIER

Bate undeva între strălucire și oboseală acest sunet al nopții, unde luxul și zdrobirea se țin de mână. Lumea se învârte, luminile se sting, iar cineva încă mai caută salvarea în ochii altora, de parcă acolo ar fi ascunsă ieșirea din haos. Diamantele nu strălucesc de bucurie, ci pentru a ascunde crăpături, iar fiecare respirație seamănă cu o promisiune care greu va rezista dimineții. Aici dragostea nu înseamnă tandrețe, ci zgârieturi pe încheieturi și mirosul bancnotelor arse pentru a face măcar un pic mai multă lumină. Totul arde prea puternic, prea repede, de parcă cineva ar fi decis să joace eternitatea în regim accelerat. Și totuși, când muzica se stinge, rămâne o căldură ciudată, de parcă chiar și în iad ai putea găsi pe cineva care strălucește mai puternic decât toate aceste VVS-uri.