Jalouse

Orice încercare de a „răspunde pur și simplu la un mesaj” se termină cu un dezastru. Mai ales dacă mesajul este de la fosta. Totul a început cu un inofensiv „ce mai faci”, dar s-a terminat cu înecarea în propriile sentimente, mândrie și câteva decizii dubioase. Acolo unde ar fi trebuit să tacă, s-a activat regizorul interior egocentric, iar acum scena este un haos total, dar cu o coloană sonoră excelentă. Un dans la limita rușinii și a dorinței, unde fiecare ritm sună ca un „de ce din nou”, iar fiecare refren ca o încercare de a te convinge că totul este sub control. De fapt, desigur, nu. Pur și simplu cineva a confundat din nou mândria cu dragostea și s-a aruncat cu capul înainte în acea „mizerie”, dar cu un beat care sună mai bine decât orice scuză.