VICTORIA

Uneori, viața se transformă într-un zbor lung - în spatele hubloului, nori, în cap, zgomotul amintirilor, iar în inimă, turbulențe. Totul pare calm, dar în interior totul se învârte - din cauza melancoliei, a neînțelegerii, a fricii de a te trezi și de a înțelege că tot ce este real a rămas undeva în aeroportul trecut.

Piesa sună ca o conversație cu sine însuși la patru dimineața, când somnul nu are nicio șansă. În ea este puțină mărturisire, puțină tandrețe și puțin mai multă durere decât am vrea să recunoaștem. Dar între rânduri se strecoară esențialul: chiar și într-un oraș străin, chiar și cu un accent străin, poți totuși să te regăsești – pur și simplu pentru că odată cineva te-a ajutat să crezi că asta are sens.