Brouncha

O lume în care betonul nu miroase a oboseală, ci a obișnuință. Noaptea nu este pentru somn – este pentru cei care sunt încă în legătură, chiar și când telefonul tace. Aici nu este loc pentru romantism, doar lumina rece a farurilor, zgomotul monedelor și un scurt„ne vedem” în loc de conversații. Este prea zgomotos pentru a gândi și prea periculos pentru a simți.

Dar sub toată această bravadă se află un om care nu a mai visat la nimic bun de mult timp. Râsul a devenit un lux, încrederea - o prostie, iar somnul - aproape o sărbătoare. Totul din inerție: fum, armură, mișcare. Nu erou, nu ticălos – doar cineva care trăiește în ritmul străzii, unde blândețea nu supraviețuiește. Și totuși, undeva între„armură” și„Brunja” se strecoară viața – cu o forță obosită și o inimă încăpățânată, care bate în ciuda tuturor.