花束

Aici, dragostea nu sună ca un manifest zgomotos, ci ca un foșnet liniștit al cotidianului -„îmi pare rău”,„mulțumesc”,„mai ține-mă o dată de mână”. Ca o rețetă pentru doi, în care, în loc de proporții exacte, există repetiții: câteva îmbrățișări, câteva zeci de săruturi, câteva sute de râsete. Nimic perfect, doar încercări nesfârșite de a fi sinceri, de a se împiedica, de a se împăca și de a se întoarce din nou.

Este o melodie despre cum adevărata putere se ascunde în cele mai simple gesturi. Fără promisiuni pentru totdeauna, fără iluzii despre perfecțiune - doar o încăpățânare blândă:„acum vreau să fiu lângă tine”. Și tocmai din astfel de mărturisiri cotidiene, din„îmi pare rău” și„mulțumesc”, din mici ritualuri, se formează ceva mult mai puternic decât jurămintele fragile.