Dirty Harry (feat. Bootie Brown)

Sună ca o încercare de a supraviețui între biți și explozii interne. La început totul pare distractiv - se cântă, se dansează, chiar și umerii se relaxează. Dar apoi în ritm se amestecă furia, praful, zgomotul orașului obosit, și brusc înțelegi: acesta nu este un dans pentru plăcere, ci o modalitate de a nu înnebuni. Fiecare cuvânt este ca un cartuș aruncat - scurt, brusc, cu ecou.

Undeva în acest amestec de neliniște și groove apare o ciudată senzație de libertate – cea care nu vine din victorii, ci din faptul că nu mai ai nimic de pierdut. Lumea se prăbușește, străzile ard, iar corpul continuă să se miște în ritm, parcă spunând cu încăpățânare:„Cât timp bate ritmul, încă sunt viu”. Și în asta este un adevăr, dur, dar real.