Kids with Guns

Lumea s-a deplasat ușor - ca și cum cineva ar fi înclinat orizontul, iar tot ceea ce era familiar s-a răsturnat. Sunetul este surd, vâscos, ca o gumă de mestecat neonată, blocată între dinții unui oraș de beton. Copiii cu jucării care seamănă cu arme se joacă de-a apatia și puterea. În privirile lor se vede oboseala provocată de un viitor care încă nu a sosit. Totul în jur clipește, apasă, pâlpâie cu reflectoare - iar în interior parcă cineva răsucește încet butonul de volum al haosului.

Există o liniște ciudată în acest cântec – când totul se prăbușește, iar tu doar privești cum cenușa se așează uniform, ca zăpada. Și pare că monștrii nu sunt cei din exterior, ci cei crescuți în interior, pe muzica cu ritm lent și cu un„easy does it” neclar.