Zipette

Un vis la limita dintre glamour și praful străzii - unde Carla Bruni cântă amestecată cu basul, iar vitrinele strălucitoare nu reflectă manechine, ci pe cei care sunt pur și simplu prea obosiți pentru a se uita în oglindă. Totul s-a amestecat: afacerile cu poezia, brandul cu succesul, visul de puritate - cu noroiul de pe adidași. Orașul trăiește aici după propriile legi: cineva este„blanc comme neige”, dar toți sunt totuși implicați.

Muzica vine în valuri - ca și cum de undeva din subteran se aude ecoul luxului, care și-a pierdut de mult strălucirea. Între rânduri - un sentiment de cinism și melancolie, ca după o noapte în care râsul a sunat mai tare decât sensul. Și totuși, există o frumusețe ciudată în acest amestec: parcă cineva a pus un disc vechi nu despre dragoste, ci despre supraviețuire, și acesta încă mai cântă - ușor răgușit, dar cu încăpățânare.