Run

Orașul trece ca o bandă de știri în viteză: scântei sub picioare, urme de praf de pușcă, scuter fără numere și promisiunea de a nu te opri. Aici sunt ambiții de proporții cosmice și armură forjată în curți: sticla e ciobită, dar cursul e drept.„Ai dat atât de mult – totuși, dă-i bătaie!” – și sub acest slogan se lasă adrese și fețe, ca să nu te rătăcești singur. În strofe – contabilitatea riscului: fier în toc, sirop amar în pahar, mașinile numără banii, statul visează să stingă lumina. Dar în refren se simte căldura: e suficientă puterea de a potoli neliniștea altora cu dansul, de a ridica capul sub ploaie și de a-și continua„pas cu pas”, fără pauză, fără dramă. Un roman de stradă despre viteză și supraviețuire, unde oboseala se ascunde în spatele unui râs răgușit, iar frica de a te pierde este recunoscută sincer și, prin urmare, aproape îmblânzită.