Blue Jeans

Noaptea, când genele s-au lipit de la rimelul întins, iar tenișii s-au încurcat într-un dans prăfuit. Acolo unde de obicei se ascund complexele și privirile invidioase asupra celor„perfecti”, brusc s-au dovedit a fi suficiente blugi vechi și părul încâlcit pentru ca cineva să vadă adevărata frumusețe. Puțin jenat, puțin stângaci, dar sincer - ca și cum întreaga lume ar fi încetat pentru o clipă să mai fie o competiție și ar fi devenit o sărbătoare de vară cu reguli simple: să dansezi, să respiri, să simți.

În această poveste nu există strălucire și cadre perfecte, doar lumini tremurânde pe străzile de la miezul nopții, râsete incoerente și cuvinte pe care ai vrea să le auzi măcar o dată – chiar dacă sunt minciuni, atâta timp cât poți să le crezi. Și când în afara ferestrelor începe să se lumineze de ziuă, rămâne un sentiment ciudat: viitorul va veni oricum, dar în acest moment nu contează.