Mai multe piese de la Mariella y Venero
Descriere
Producator: Alcides Hidalgo
Compozitor: Alcides Hidalgo
Versuri și traducere
Original
José Luis guarda media vida en un morral porque no puede cargar la vida entera.
Guarda ese rosario que tiene desde chiquito.
Nunca lo ha usado, pero sabe que tiene el poder especial del manto porque así dice su madre.
Guarda prendas de ropa negras y blancas porque son los básicos para dormir, para trabajar, para lo que sea necesario.
De vez en cuando se distrae.
¿Cómo no va a darle largas a esa despedida forzada?
Por otro lado, mamá está escondida con sus ojos reventados de lágrimas llenas de recuerdos de una vida entera.
Mamá está triste y preocupada.
Entiende los tiempos de soledad que se avecinan.
José Luis cierra el morral, ese morral que tiene años cargando sus sueños.
En esta ocasión no será la excepción.
La despedida se compone por un abrazo extenso y húmedo, de esos que si cierran los ojos duran para siempre.
Mamá le pone agua bendita en la frente y en todo el cuerpo, entregándolo a la voluntad de Dios mientras desde la puerta ve irse al amor más grande, su hijo, con la dolorosa sensación de que tal vez no volverá.
Traducere în română
José Luis își ține jumătate din viață într-un rucsac pentru că nu își poate duce întreaga viață.
Salvează acel rozariu pe care îl ai de când erai mic.
Nu l-a folosit niciodată, dar știe că are puterea deosebită a mantiei pentru că așa spune mama lui.
Salvează articolele vestimentare alb-negru pentru că sunt elementele de bază pentru dormit, pentru lucru, pentru orice este necesar.
Din când în când este distras.
Cum să nu amâni acest rămas bun forțat?
Pe de altă parte, mama se ascunde cu ochii plini de lacrimi pline de amintiri ale unei vieți întregi.
Mama este tristă și îngrijorată.
Înțelege vremurile de singurătate care urmează.
José Luis își închide rucsacul, acel rucsac care îi poartă visele de ani de zile.
De data aceasta nu va fi o excepție.
Adio este alcătuit dintr-o îmbrățișare extinsă și umedă, de genul care dacă închizi ochii durează pentru totdeauna.
Mama ii pune apa sfintita pe frunte si pe tot corpul, predandu-l vointei lui Dumnezeu in timp ce de la usa priveste cea mai mare iubire, fiul ei, plecand, cu sentimentul dureros ca poate nu se va intoarce.