Mai multe piese de la Epik High
Descriere
Lansat pe: 2007-01-24
Versuri și traducere
Original
밤이 오면 태양은 또 차가워지네
숨을 쉴 때마다 죽음과 한숨 가까워지네
아버지의 이마에 세월은 더 짙어지네
벽시계를 볼 때마다 작은 심장이 터지네
불은 꺼지기에 어둠만이 영원하겠지?
Like a broken memory 숨도 멎어가겠지
That's a reality 다 부서질 뿐
꿈속에 짓던 성은 쉽게 흩어지는 모래성일 뿐
현실의 늪에 어느새 성급해지며
세상과 발을 맞추고 주춤한 춤을 출 때
해답이 없는 문제 풀 수 있는 척
아픔은 더 큰 아픔만이 채워 줄 수 있는 컵
아무도 진짜로 내가 누군지 몰라
슬퍼하지 못하는 게 얼마나 슬픈지 몰라
너조차 내가 좋은 게 아냐
그저 바라보는 건 날 보는 게 아냐
Nobody understands me 아무도 듣지 않는 목소리
듣지 못한 목소리 소리쳤어 목청이
터져라 외쳐봐도 눈물 속에 맺힌 소리
Nobody understands me 아무도 듣지 않는 목소리
듣지 못한 목소리 소리쳤어 목청이
터져라 외쳐봐도 눈물 속에 맺힌 story
어쩌네 저쩌네 진심으로 나를 걱정해
뭐 어쩌겠어? 근데 나 원래 힘들수록 잘 버텨내
내가 스스로 결정해버린 일 멋쩍게
웃어 줄 수 있어 진짜로 속도 겉도 다 멀쩡해
삭발은 익숙해서 시원하게 자른 짧은 머리
아무렇지 않아 오히려 가벼운 마음 이
맘을 어찌 당신들이 헤아릴 수 있을까?
Smile for me now 웃으며 떠나는 거지
그동안 난 과분한 사랑 덕에
포기하지 않고 살 수 있었어 나란 놈에게 모든 게
기적 같은 일들 확실한 비전과 큰 믿음
그 믿음이 날 온전케 이끈 깊은 뿌리임을
잊지 말아 비록 미치광이 세상에
정신을 잃을 때도 있지만 지금이 내겐 끝은 아냐
시간이 갈수록 난 더 밝게 빛이나
시련의 순간에도 결코 의지를 잃지 않아
난 이 세상의 밑바닥이 아닌 밑받침
꿈은 아직도 채 있지 않아 피어있기에
한숨은 쉬어도 내 꿈은 절대 쉬지 못해
그대는 기회란 생각은 참된 삶의 지혜
난 이 세상의 밑바닥이 아닌 밑받침
꿈은 아직도 채 있지 않아 피어있기에
한숨은 쉬어도 내 꿈은 절대 쉬지 못해
불이 꺼진 방 안에서 내 전부를 담아냈어
어둠과 손 맞잡고 부족함을 감안해서
예전엔 감당했던 몰라서 당당했던
철없던 아이 손에 든 그 펜을 찾아냈어
시간은 마치 빛처럼 재빨리 지나가는데
왜 나는 신기한 듯 서서 서성대는데
너에게 미쳐 미처 아침을 그냥 맞는 게
이제는 힘들어 꿈에서도 너를 찾는 게
기억의 미로 같아 생존의 기로 같아
영혼을 시로 담아내던 난 어디로 갔나?
지친 한숨에도 난 플로우를 뱉어 내던
숫자 넷의 배수에 4마디를 세며 재던
그래 난 미쓰라 한순간의 실수라
믿고 뛰어 달려가라 백마를 탄 기수야
달려라 대지가 날 불러 손을 내민다
영혼의 지도를 밝혀 내 인생의 좌표를 새긴다
아직도 난 펜과 공책
앞에서 변함없어 microphone check
아직도 난 펜과 공책
앞에서 겁이 없어 microphone check
Nobody understands me 아무도 듣지 않는 목소리
듣지 못한 목소리 소리쳤어 목청이
터져라 외쳐봐도 눈물 속에 맺힌 소리
Nobody understands me 아무도 듣지 않는 목소리
듣지 못한 목소리 소리쳤어 목청이
터져라 외쳐봐도 눈물 속에 맺힌 story
Traducere în română
Când vine noaptea, soarele se răcește din nou
De fiecare dată când respir, mă apropii de moarte
Anii se întunecă pe fruntea tatălui meu.
De fiecare dată când mă uit la ceasul de perete, inima mea mică explodează.
De când luminile se sting, doar întunericul va dura pentru totdeauna, nu?
Ca o amintire spartă, îmi va tăia respirația
Asta e o realitate, totul se destramă
Castelul pe care l-am construit în visele mele este doar un castel de nisip care se destramă ușor.
În mlaștina realității, devin brusc nerăbdător.
Când țin pasul cu lumea și dansez încet
Prefăcându-vă că puteți rezolva probleme care nu au niciun răspuns
Durerea este o ceașcă pe care doar o durere mai mare o poate umple
Nimeni nu știe cu adevărat cine sunt
Nu știi cât de trist este să nu poți fi trist
Nici măcar nu mă placi
Doar să te uiți la mine nu înseamnă că te uiți la mine
Nimeni nu mă înțelege O voce pe care nimeni nu o ascultă
O voce pe care nu o auzeam strigat, vocea mea a strigat
Chiar dacă strig cu voce tare, sunetul se formează în lacrimi
Nimeni nu mă înțelege O voce pe care nimeni nu o ascultă
O voce pe care nu o auzeam strigat, vocea mea a strigat
Chiar dacă strig cu voce tare, povestea care se formează în lacrimi
ce faci? Chiar ești îngrijorat pentru mine?
Ce pot face? Dar cu cât este mai greu, cu atât perseverez mai bine.
M-am hotărât pe cont propriu, fără rușine
Te pot face să zâmbești, totul este bine pe dinăuntru și pe dinafară
Sunt obișnuită să mă rad pe cap, așa că mi-am tuns părul scurt pentru un aspect cool.
Nu e nimic, mă simt mai ușor
Cum poți să-mi înțelegi inima?
Zâmbește-mi acum, plec cu un zâmbet
Între timp, datorită iubirii nemeritate
Am putut să trăiesc fără să renunț. Totul este pentru un tip ca mine.
Lucruri miraculoase, viziune clară și mare credință
Acea credință este rădăcina adâncă care m-a condus la perfecțiune.
Nu uita, chiar dacă este o lume nebună
Sunt momente când îmi pierd mințile, dar acesta nu este sfârșitul pentru mine.
Pe măsură ce trece timpul, strălucesc mai tare
Nu-ți pierde niciodată voința chiar și în vremuri de încercare
Nu sunt fundul acestei lumi, ci fundația
Pentru că visul este încă în plină floare,
Chiar dacă oftez, visele mele nu se pot odihni niciodată
Ideea de oportunitate este adevărata înțelepciune a vieții
Nu sunt fundul acestei lumi, ci fundația
Pentru că visul este încă în plină floare,
Chiar dacă oftez, visele mele nu se pot odihni niciodată
Am capturat totul într-o cameră cu luminile stinse
Mână în mână cu întunericul, ținând cont de neajunsurile noastre
În trecut, eram încrezător pentru că nu știam cu ce mă pot descurca.
Am găsit stiloul în mâna unui copil imatur.
Timpul trece repede ca lumina.
De ce stau și mă plimb ca și cum aș fi curios?
Sunt atât de înnebunit după tine încât tocmai mă trezesc dimineața
E greu acum să te găsesc chiar și în visele mele
Este ca un labirint de amintiri, ca o răscruce de supraviețuire
Unde m-am dus, cine mi-a umplut sufletul de poezie?
Chiar și cu un oftat obosit, am dat afară un flux
Măsurând prin numărarea a 4 măsuri în multipli de 4
Da, sunt Mithra. A fost doar o greșeală de moment.
Ai încredere și fugi, călăreț pe un cal alb.
Fugi, pământul mă cheamă și-și întinde mâna.
Dezvăluie harta sufletului și gravează coordonatele vieții mele
Mai am un pix și un caiet
Nu se schimbă în fața ta, verifică microfonul
Mai am un pix și un caiet
Nu mi-e frică în fața ta, verifică microfonul
Nimeni nu mă înțelege O voce pe care nimeni nu o ascultă
O voce pe care nu o auzeam strigat, vocea mea a strigat
Chiar dacă strig cu voce tare, sunetul se formează în lacrimi
Nimeni nu mă înțelege O voce pe care nimeni nu o ascultă
O voce pe care nu o auzeam strigat, vocea mea a strigat
Chiar dacă strig cu voce tare, povestea care se formează în lacrimi