Mai multe piese de la Marracash
Descriere
Vocalist: Marracash
Producator: Medeline
Liric: Fabio Bartolo Rizzo
Compozitor: Rémi Tobbal
Compozitor: Guillaume Silvestri
Versuri și traducere
Original
Ok raga, ci siete ancora?
Ci siete ancora Milano?
Questa è una malattia molto comune, eh, una nuova malattia. Fate il sit con me.
Oh oh, oh oh, oh oh oh.
Oh oh, oh oh oh.
Mi sveglio e ti sgamo che già sei sui social network.
Dal letto, il pollice su e giù sullo schermo.
Che scherno, invece che su e giù sul mio sterno, è esterno, che sono tre giorni che non espello.
Ammetti che è un problema, non riesci più a farne senza. So bene cosa significa avere una dipendenza.
Tu vivi sempre connessa, come una disconnessa. Chi ti conosce meglio è il tuo motore di ricerca.
E hai trovato quello che in giro cercano in tanti: l'illusione di avere amici e vite interessanti. Tutti annunciano, tutti spaccano, tutti fanno.
Tu ti deprimi perché ti sembra che non fai un cazzo.
Lo so che hai beccato la tua amica là, che hai ballato in pista, ma non mi raccontare, ho visto Instagram.
Il cielo si sta spegnendo, tu dici: "Sta morendo", per sottolineare quanto è grave il momento.
E ti fai, ti fai sconosciuti che commentano.
E poi ti vergogni ad ammetterlo, oh oh.
E ti fai, ti fai di cazzi che non ti appartengono.
Ogni giorno che passi connessa, io mi accorgo che sei disconnessa, man.
Spegno il computer, ti brucio quel router, ti uccido il provider, ti chiudo l'account.
Fuga dalla timeline, siamo andati alle Hawaii e cercavi Wi-Fi. Ahi.
Ti ho portata a Dubai, fai le foto skyline, ma già pensi ai like che farai.
I social ti rendono antisocial, non vederti dissocial, ti perdi la realtà, ah.
Noia, perché tu posti roba, tu invece sembri vuota, sorridi solo in cam.
Mentre parli, mentre mangi, mentre vai al gabinetto, la furia di schiacciare aggiorna è arrivata all'inverno.
Sei caduta nella rete, rende bene il concetto, sei un arcisestremo, tipo non ti basta lo specchio.
Ed ora parli come se davanti c'è il cancelletto, tipo amici, star bene, fare tardi, affetto.
Peggio ancora quando invece sfoghi odio e represso e quindi scrivi: odio tutti, fate pena, rigetto, ah.
Puli per l'adrenalina, la tua diva preferita ti ha fatto il retweet e quindi senti che ti stima.
Ti sei messa in malattia, perché ormai è una malattia, è come i tossici: bugia dopo bugia. Ti ho portata da un dottore, però niente di fatto.
Ho mollato la missione, non ti vedo da un sacco.
Vuoi attirare l'attenzione, quindi pubblichi tanto. Attireresti più la mia se non l'avessi affatto, diario.
E ti fai, ti fai sconosciuti che commentano.
E poi ti vergogni ad ammetterlo, oh oh.
E ti fai, ti fai di cazzi che non ti appartengono.
Ogni giorno che passi connessa, io mi accorgo che sei disconnessa, man. Spegno il computer. Ti fai, ti fai. Milano!
Tu ti fai, ti fai.
E ti fai, ti fai. È una nuova sindrome, spero che passa prima o poi.
Ogni giorno che passi connessa, io mi accorgo che sei disconnessa, man.
Sindrome depressiva da social network.
So che voi ce l'avete? Delettelio ce l'ha? Io ce l'ho.
-Sta un po' a tutti. -Andiamo nei campi dove non c'è campo.
Yeah.
Nuove droghe. Uh!
Ok.
-Farra, Farra, Farra, Farra, Farra, Farra! -Grazie raga, mi riempite il cuore.
Stasera non abbiamo badato a spese.
Oltre alla mia clamorosa band che vedete qua dietro, le luci e tutto quant'altro, ho portato un sacco di ospiti, perché volevamo esagerare.
Traducere în română
Ok baieti, mai sunteti acolo?
Mai ești acolo Milan?
Aceasta este o boală foarte comună, eh, o boală nouă. Stai cu mine.
Oh oh, oh oh, oh oh oh.
Oh oh, oh oh oh.
Mă trezesc și îmi dau seama că ești deja pe rețelele sociale.
Din pat, degetul mare în sus și în jos pe ecran.
Ce batjocură, în loc de sus și jos pe stern, e extern, pe care nu l-am expulzat de trei zile.
Recunoaște că este o problemă, nu te mai poți descurca fără ea. Știu ce înseamnă să ai o dependență.
Întotdeauna trăiești conectat, ca cineva deconectat. Cel care te cunoaște cel mai bine este motorul tău de căutare.
Și ați găsit ceea ce mulți oameni caută: iluzia de a avea prieteni și vieți interesante. Toată lumea anunță, toată lumea leagănă, toată lumea face.
Deveniți deprimat pentru că simți că nu faci nimic.
Știu că ți-ai prins prietenul acolo, că ai dansat pe ringul de dans, dar nu-mi spune, am văzut Instagram.
Cerul moare, spui: „Se moare”, pentru a sublinia cât de grav este momentul.
Și primești, primești străini care comentează.
Și apoi ți-e rușine să recunoști, oh oh.
Și o faci, o faci cu niște niște care nu-ți aparțin.
În fiecare zi în care o petreci conectat, îmi dau seama că ești deconectat, omule.
Îți voi opri computerul, voi arde acel router, o să-ți omor furnizorul, o să-ți închid contul.
Scăpați de cronologia, ne-am dus în Hawaii și voi căutați Wi-Fi. Ai.
Te-am dus în Dubai, fă fotografii la skyline, dar deja te gândești la like-uri pe care le vei obține.
Rețelele sociale te fac antisocial, nu te vede ca fiind dissocial, îți lipsește realitatea, ah.
Plictiseală, pentru că postezi lucruri, dar pari goală, zâmbești doar pe cameră.
În timp ce vorbești, în timp ce mănânci, în timp ce mergi la toaletă, furia actualizărilor zdrobitoare a venit în iarnă.
Ai căzut în plasă, clarifică conceptul, ești un arhi-extrem, de parcă oglinda nu-ți ajunge.
Și acum vorbești de parcă ar fi o poartă în fața ta, ca prietenii, simți-te bine, întârzii, afecțiune.
Și mai rău atunci când scapi de ură și ura reprimată și apoi scrii: urăsc pe toată lumea, îmi pare rău, resping, ah.
Curată de adrenalină, diva ta preferată te-a retweetat și astfel simți că te respectă.
Ai sunat bolnav, că acum e o boală, e ca dependenții: minciună după minciună. Te-am dus la doctor, dar nu s-a întâmplat nimic.
Am renuntat la misiune, nu te-am mai vazut de ceva vreme.
Vrei să atragi atenția, așa că postezi mult. L-ai atrage pe al meu mai mult dacă nu l-aș avea deloc, jurnal.
Și primești, primești străini care comentează.
Și apoi ți-e rușine să recunoști, oh oh.
Și o faci, o faci cu niște niște care nu-ți aparțin.
În fiecare zi în care o petreci conectat, îmi dau seama că ești deconectat, omule. Opresc computerul. O faci, o faci. Milano!
Te faci singur, te faci singur.
Și o faci, o faci. Este un sindrom nou, sper să treacă mai devreme sau mai târziu.
În fiecare zi în care o petreci conectat, îmi dau seama că ești deconectat, omule.
Sindromul depresiv al rețelei sociale.
Stiu ca il ai? O are Delettelio? O am.
-E un pic pentru toată lumea. -Să mergem pe câmpurile unde nu există recepție.
Da.
Medicamente noi. Vai!
Bine.
-Farra, Farra, Farra, Farra, Farra, Farra! - Mulțumesc băieți, îmi umpleți inima.
În seara asta nu am scutit de cheltuieli.
Pe lângă trupa mea uimitoare pe care o vedeți aici înapoi, lumini și orice altceva, am adus o mulțime de invitați, pentru că am vrut să exagerăm.