Mai multe piese de la Sebastian Yatra
Mai multe piese de la HUMBE
Descriere
Producător, vocalist: Sebastián Yatra
Vocalist: Humbe
Inginer de înregistrări, producător, compozitor Versitor: Nicolas De La Espriella
Inginer de mixare, Inginer de mastering: Lewis Pickett
Inginer de masterat: Tom Norris
Inginer de înregistrare: Daniel Uribe
Inginer de înregistrare: Humberto Rodriguez
A&R: Aldo Gonzalez
A și Rcoordonator: Santiago Acebal
A și Radministrator: Rodolfo Ramos
Compozitor Versitor: Sebastián Obando Giraldo
Compozitor textier: Humberto Rodriguez Terrazas
Compozitor Versitor: Emiliano Rodriguez Terrazas
Versuri și traducere
Original
Y en el grande templo de Pisea siento tu frescura, y es que ni siquiera un té de coca me alivia la altura.
Un trébol con sus cuatro ranuras, mi día de suerte, ya que el sol me tenía abandonado y volvió para verte.
Sigilosa baja de puntitas como una pantera, mi camisa te luce gigante y hermosa te queda.
Te la pasas subiendo y bajando por la escalera, como de niña va modelando en su pasarela.
Algo que me fascina, llama de cafeína.
Tu silueta a contraluz me llama, me carga.
Pétalos en la orilla, iniciales con la tiza.
Tu nombre en mi corazón se graba, me sana.
Luces como fuegos en el cielo, polvorando allá a lo lejos, como escándalo de nieve, la nostalgia que me da saber que el tiempo anda.
Sigilosa baja de puntitas como una pantera, mi camisa te luce gigante y hermosa te queda.
Te la pasas subiendo y bajando por la escalera, como de niña va modelando en su pasarela.
Algo que me fascina, llama de cafeína.
Tu silueta a contraluz me llama, me recarga.
Pétalos en la orilla, iniciales con la tiza.
Tu nombre en mi corazón se graba, me sana.
Y en el grande templo de Pisea siento tu frescura, y es que ni siquiera un té de coca me alivia la altura.
Mi trébol de cuatro ranuras, mi día de suerte, ya que el sol de estar desorientado regresó, regresó para verte.
Traducere în română
Și în marele templu al Piseei îți simt prospețimea, și nici măcar un ceai de coca nu-mi ușurează altitudinea.
Un trifoi cu cele patru fante ale lui, ziua mea norocoasă, de când soarele mă părăsise și s-a întors să te vadă.
Ascuns, în vârful picioarelor ca o panteră, cămașa mea îți arată uriaș și îți arată frumos.
Îți petreci timpul urcând și coborând scările, ca și cum ai fi modelat pe podium în copilărie.
Ceva care mă fascinează se numește cofeină.
Silueta ta în lumina de fundal mă sună, mă încarcă.
Petale pe margine, inițiale cu cretă.
Numele tău este înregistrat în inima mea, mă vindecă.
Lumini ca focurile pe cer, praf acolo în depărtare, ca un scandal de zăpadă, nostalgia care îmi dă să știu că timpul se mișcă.
Ascuns, în vârful picioarelor ca o panteră, cămașa mea îți arată uriaș și îți arată frumos.
Îți petreci timpul urcând și coborând scările, ca și cum ai fi modelat pe podium în copilărie.
Ceva care mă fascinează se numește cofeină.
Silueta ta iluminată din spate mă sună, mă reîncarcă.
Petale pe margine, inițiale cu cretă.
Numele tău este înregistrat în inima mea, mă vindecă.
Și în marele templu al Piseei îți simt prospețimea, și nici măcar un ceai de coca nu-mi ușurează altitudinea.
Trifoiul meu cu patru fante, ziua mea norocoasă, de când s-a întors soarele dezorientat, s-a întors să te vadă.