Mai multe piese de la Olly
Mai multe piese de la Juli
Descriere
Interpret asociat: Olly, Juli
Interpret asociat: Olly
Producător, Interpret asociat: Juli
Versitor, compozitor: Federico Olivieri
Compozitor: Jvluien Boverod
Inginer mixaj, Inginer mastering: Marco Vialardi
Versuri și traducere
Original
E non vado fino in fondo nelle cose da un po', come un palombaro che faccio tutto a caso, un po' ci riesco, un po' no.
Che maleducato, maledetto me che lascio caos dove metto le mani, come gli americani, gli incendi e gli uragani.
Volevo questa vita che però non sento mia, mi sento un elefante dentro una cristalleria.
Alzo il volume della radio, abbasso il finestrino e cambio l'aria, la mano controvento fa un elettrocardiogramma, che detto proprio chiaro, ho il timore che sia piatto.
A me, che cerco un segno dentro al fondo di un caffè, che perdo tempo a stare al mondo senza un perché, che manderei tutto a puttane, ma non ci riesco, ci metto tutto me stesso.
Ma giro attorno a sta rotonda da mezz'ora e sto in silenzio anche se penso a squarciagola, ma quelli come me fanno finta che non sia dura, non sia in salita, che sia tutta vita.
Oh, sai, ci vuole coraggio a buttarsi in amore, dove fare silenzio è a suo modo un rumore.
Cerco trucchi e codici, però non ne usciamo, siamo un paio di forbici, uniti separiamo.
E mi sa che non respiro fino in fondo da un po', boh, sarà che ti amo o lo smog di Milano.
E mi sei piovuta addosso senza mane però, boh, sarà stato un caso o il cambiamento climatico.
A me, che cerco un segno dentro al fondo di un caffè, ci metto tutto me stesso.
Ma giro attorno a sta rotonda da mezz'ora e sto in silenzio anche se penso a squarciagola, ma quelli come me fanno finta che non sia dura, non sia in salita, che sia tutta vita.
E anche se dentro a me c'è questa baraonda, qui c'è un silenzio che mi rida a squarciagola, che quelli come me fanno finta che non sia dura, non sia in salita, che sia tutta vita!
Traducere în română
Și nu am mai ajuns la fundul lucrurilor de ceva vreme, ca un scafandru care face totul la întâmplare, uneori reușesc, alteori nu.
Ce nepoliticos, dracu’ de mine care las haosul oriunde îmi pun mâinile, ca americanii, incendiile și uraganele.
Mi-am dorit viața asta, dar nu simt că e a mea, mă simt ca un elefant într-un magazin de sticlărie.
Dau volumul la radio, dau jos geamul și schimb aerul, mâna împotriva vântului îmi face o electrocardiogramă, care să fie clară, mi-e teamă că ar putea fi plată.
Mie, care caut un semn pe fundul unei cafele, care-mi pierd vremea fiind pe lume fără motiv, care ar strica totul, dar nu pot, mă pun tot în el.
Dar mă plimb de o jumătate de oră prin acest giratoriu și tac chiar dacă mă gândesc cu voce tare, dar oamenii ca mine se prefac că nu e greu, nu e în sus, că e toată viața.
Oh, știi, este nevoie de curaj să te arunci în dragoste, unde tăcerea este în felul ei un zgomot.
Caut trucuri și coduri, dar nu putem ieși din asta, suntem o foarfecă, unite ne despărțim.
Și cred că nu am mai respirat adânc de ceva vreme, ei bine, poate pentru că te iubesc sau pentru smogul din Milano.
Și ai plouat pe mine fără niciun ajutor, dar, ei bine, trebuie să fi fost o coincidență sau o schimbare climatică.
Mie, care caut un semn pe fundul unei cafele, mi-am pus totul în ea.
Dar mă plimb de o jumătate de oră prin acest giratoriu și tac chiar dacă mă gândesc cu voce tare, dar oamenii ca mine se prefac că nu e greu, nu e în sus, că e toată viața.
Și chiar dacă în mine este haosul ăsta, aici este o liniște care mă face să râd în hohote, că oamenii ca mine se prefac că nu e greu, că nu e în sus, că e toată viața!