Mai multe piese de la Olly
Mai multe piese de la Juli
Descriere
Interpret asociat: Olly, Juli
Interpret asociat: Olly
Interpret asociat, Producător: Juli
Versitor, compozitor: Federico Olivieri
Compozitor: Julien Boverod
Inginer mastering, inginer mixaj: Marco Vialardi
Versuri și traducere
Original
Ti chiedo scusa, quando ho paura blatero cose e alzo la voce.
Sfogati pure, dammi uno schiaffo, spaccami il naso e baciami in fronte.
E hai ragione, so che non è razionale, faccio ancora un po' fatica.
Dopo tutto sono certo sia normale, avendo sempre fatto finta.
Che non conta con chi dormi, se ti giri e chiudi gli occhi, se alla fine tanto sogni, sogni.
Che non conta con chi parli, se nel mentre scarabocchi, se alla fine non ascolti, ascolti.
Che non conta con chi scopi, se le luci sono spente, se alla fine tanto godi e poi c'è il vuoto come sempre.
Ma forse a volte sbaglio. Ma chi l'ha detto?
Ma chi l'ha detto?
Oh, ma chi l'ha detto che la gente come noi non ha mai niente da rimpiangere?
Noi che impariamo meno dai telegiornali che dai muri nelle strade.
Perché conta con chi piangi, con chi dormi e con chi parli, se sai già che sarà sveglio fino a tardi ad aspettarti.
So che non puoi sopportarmi, ma noi non siamo come gli altri.
Eeeh, dimmelo in faccia, dimmelo chiaro, dimmelo e basta o dillo alla luna.
Oh, ma quante parole! Falla finita che mi fai fare brutta figura.
E hai ragione, non ha senso litigare, sto provando ad imparare, faccio ancora un po' fatica.
Dopo tutto sono certo sia normale, un po' mi devo abituare a condividere la vita.
Ma chi l'ha detto che la gente come noi non ha mai niente da rimpiangere? Qualche cosa da rimpiangere ce l'ho.
Noi che impariamo meno dai telegiornali che dai muri nelle strade.
Perché conta con chi piangi, con chi dormi e con chi parli, se sai già che sarà sveglio fino a tardi ad aspettarti.
So che non puoi sopportarmi, ma noi non siamo come gli altri.
Ti chiedo scusa, lì nei tuoi occhi ci sono tutti i miei scarabocchi.
Traducere în română
Îmi pare rău, când mi-e frică bolborosesc lucruri și ridic vocea.
Haide, dă-mi o palmă, rupe-mi nasul și sărută-mă pe frunte.
Și ai dreptate, știu că nu e rațional, încă mă chinui puțin.
La urma urmei, sunt sigur că e normal, făcându-mă mereu prefăcut.
Nu contează cu cine dormi, dacă te întorci și închizi ochii, dacă până la urmă visezi, visezi.
Că nu contează cu cine vorbești, dacă mâzgălești între timp, dacă până la urmă nu asculți, asculți.
Nu contează cu cine tragi, dacă luminile sunt stinse, dacă până la urmă te bucuri atât de mult și atunci e golul ca întotdeauna.
Dar poate greșesc uneori. Dar cine a spus-o?
Dar cine a spus-o?
Oh, dar cine a spus că oamenii ca noi nu au niciodată ce regretă?
Noi care învățăm mai puțin din știri decât din zidurile străzilor.
Pentru că contează cui plângi, cu cine te culci și cu cine vorbești, dacă știi deja că te vor aștepta până târziu.
Știu că nu mă poți suporta, dar nu suntem ca ceilalți.
Eeeh, spune-mi în față, spune-mi direct, spune-mi doar sau spune-i lunii.
Oh, dar câte cuvinte! Termină, mă faci să arăt rău.
Și ai dreptate, nu are rost să mă cert, încerc să învăț, încă mă chinui puțin.
Până la urmă, sunt sigură că e normal, trebuie să mă obișnuiesc să împart puțin viața.
Dar cine a spus că oamenii ca noi nu au niciodată ce regretă? Am ceva de regretat.
Noi care învățăm mai puțin din știri decât din zidurile străzilor.
Pentru că contează cui plângi, cu cine te culci și cu cine vorbești, dacă știi deja că te vor aștepta până târziu.
Știu că nu mă poți suporta, dar nu suntem ca ceilalți.
Îmi cer scuze, în ochii tăi sunt toate mâzgălile mele.