Mai multe piese de la Olly
Mai multe piese de la Juli
Descriere
Interpret asociat: Olly, Juli
Interpret asociat: Olly
Producător, Interpret asociat: Juli
Compozitor, textier: Federico Olivieri
Compozitor: Julien Boverod
Inginer mixaj, Inginer mastering: Marco Vialardi
Versuri și traducere
Original
E pensarci mi fa strano.
Siamo diventati grandi come piante di papaveri, senza tempo per le chiacchiere.
Da benvenuto a vattene, in un battito di palpebre.
Siamo cresciuti in fretta come figli e genitori, come moltiplicazioni e i cantieri del Giappone, perché ad ogni scelta presa, messa nel bagaglio pesa.
Ironia della sorte, non c'è sempre spazio in stiva.
E ora che c'è una laurea, un lavoro, aspetti ancora di vivere.
Sembri già più di là che di qua e non ci sta la tua età.
E a furia di fai così, fai cosà, ce l'hanno fatto credere.
Però ti immagini se, ma te lo immagini se. . .
Ma te lo immagini se, se da domani mattina mi prende la briga che pensa a me, che qua mi parlano tutti, è roba da matti, ma tanto se mi va, mi sa che scappo in
Bolivia, lascio tutto e prendo quello che arriva.
Ma se, se da domani davvero, vi saluto e vado via.
E pensarci mi fa strano.
Siamo diventati saturi, dando colpa ai discografici, senza tempo per andarcene. Da scrivere per indole, a colorare un carcere.
Siamo cresciuti in gabbia come zebre e tigratori, con le giuste spiegazioni, solo dentro alle canzoni.
Perché quando si fa sera e la testa pensa e pesa, l'ironia si nasconde dietro ad ansia e nostalgia.
E ora che c'ho una laurea, un lavoro, aspetto ancora di vivere.
Sembro già più di là che di qua e non ci sta la mia età.
E a furia di fai così, fai cosà, ce l'hanno fatto credere.
Però ti immagini se, ma te lo immagini se. . .
Ma te lo immagini se, se da domani mattina mi prende la briga che pensa a me, che qua mi parlano tutti, è roba da matti, ma tanto se mi va, mi sa che scappo in
Bolivia, lascio tutto e prendo quello che arriva.
Ma se, se da domani davvero, vi saluto e vado via.
Traducere în română
Și să mă gândesc la asta mă face ciudat.
Am devenit mari ca plantele de mac, fără timp de vorbărie.
De la bun venit la plecare, cât ai clipi.
Am crescut repede ca copii și părinți, ca înmulțirile și șantierele din Japonia, pentru că fiecare alegere făcută cântărește foarte mult.
În mod ironic, nu există întotdeauna loc în cală.
Și acum că există o diplomă, un loc de muncă, încă aștepți să trăiești.
Deja pari mai mult acolo decât aici și vârsta ta nu se potrivește.
Și făcând asta, făcând asta, ne-au făcut să credem asta.
Dar vă puteți imagina dacă, dar vă puteți imagina dacă. . .
Dar vă puteți imagina dacă, începând de mâine dimineață, mă deranjează să mă gândesc la mine, că toată lumea de aici vorbește cu mine, e o nebunie, dar dacă îmi vine, cred că o să fug.
Bolivia, las totul și iau ce vine.
Dar dacă, într-adevăr, de mâine, îmi iau rămas-bun și plec.
Și să mă gândesc la asta mă face ciudat.
Am devenit saturați, dând vina pe casele de discuri, fără timp să plecăm. A fi scris de natură, a colora o închisoare.
Am crescut în cuști ca zebrele și tigrii, cu explicațiile corecte, doar în interiorul cântecelor.
Pentru că atunci când vine seara și capul gândește și cântărește, ironia se ascunde în spatele anxietății și nostalgiei.
Și acum că am o diplomă, un loc de muncă, încă aștept să trăiesc.
Deja mă uit mai mult acolo decât aici și vârsta mea nu se potrivește.
Și făcând asta, făcând asta, ne-au făcut să credem asta.
Dar vă puteți imagina dacă, dar vă puteți imagina dacă. . .
Dar vă puteți imagina dacă, începând de mâine dimineață, mă deranjează să mă gândesc la mine, că toată lumea de aici vorbește cu mine, e o nebunie, dar dacă îmi vine, cred că o să fug.
Bolivia, las totul și iau ce vine.
Dar dacă, într-adevăr, de mâine, îmi iau rămas-bun și plec.