Mai multe piese de la Małach
Mai multe piese de la Kacper HTA
Descriere
Interpret asociat: Małach, Kacper HTA, Majeran
Interpret asociat, Producător: Małach
Chitară, compozitor: Adrian Majcherek
Interpret asociat: Kacper HTA
Producător, Interpret asociat: Majeran
Versitor, compozitor: Bartłomiej Małachowski
Versuri și traducere
Original
Ej, nie jestem smutny, ale wolę się wygadać niż się napić wódki.
Robię to na trackach, żebyś nie musiał czuć pustki, bo składałem swoje życie w całość tak jak z puzzli i chcę zostawić zło za sobą po tej płycie. Chuj z nim. Ej, piszę w zeszycie.
Pisałem, jak nie miałem nic, jak marzyciel.
Kiedy upadam, prawie nic nie widzicie. To nie wstyd, kiedy płyną łzy. Takie życie.
Ale tu nie pomoże picie ani narkotyki. Zostałem kimś, bo mówili mi, że będę nikim.
Ze swoimi zawsze rozumiałem się na migi. Wychowani na refrenach De Mono i Republiki.
Ej, niektórzy o nas zapomnieli, ale znów sobie przypomną, gdy ich życie się na gorsze zmieni.
Na głęboką wodę od małego gdzieś rzuceni. Zostaliśmy tak naprawdę oddaleni.
Radziliśmy sobie kiedyś, poradzimy teraz.
Żeby coś wymyślić, nie potrzebujemy komputera. Na rany w sercu trening teraz, nie jak kiedyś melanż.
Też nie uwierzyli w ciebie? Wypuścili bulteriera.
Spływa po nas każdy hejt jak po brzegach szklanek, chociaż potrafimy płakać, jak jest przejebane. Popatrz w moje oczy.
One dawno są zahartowane. Nigdy o to nie prosiłem, ale mleko już rozlane.
Nad ranem, gdy cały dom śpi, ja jadę gdzieś nad rzekę, bo poprzedni rok dał w kość mi.
Najpierw umarł mi pies, a bliscy w szpitalu wolskim. To życie, a nie pech.
Piszę, żeby czuć się wolny.
Mówią, że takich nie robią już bitów ani słów. Ile kitów wszerz, ile wzdłuż.
Mówią, że takich nie robią już, ale za to pada deszcz. No i już.
Mówią, że takich nie robią już bitów ani słów. Ile kitów wszerz, ile wzdłuż.
Mówią, że takich nie robią już, ale za to pada deszcz. No i już. Przykryte liśćmi.
Rzeczy, których nie robi nikt dziś.
One żyją jak blizny i będą tutaj, choćby zapomnieli o nich wszyscy.
Dzwoni Malach, mówi, że jest pomysł. Dobry obraz.
Ja mówię róbmy na klasyce coś takiego od nas. Wychowani na muzyce marzeniami lecisz do gwiazd.
Oni chcą mnie krytykować. Mogą mi odkurzyć pojazd. I nie, że się żalę, choć mam milion strat.
Mam twardy dach, nawet jeśli spadnie mocny grad.
Co mi jest dane, jestem losu kowalem. Przez wychowanie powinienem raczej stać pod parę.
Nie piję, nie ćpam, a na nerwy to jedynie palę.
Jak potrzebujesz dobre słowo, mordo, odpal falę. Nie rapuję za karę, nie oddycham za karę.
Pieści noszą blizny jak po roztrzaskanym tulipanie.
Też mogłem tulić panie, robić zagrywki tanie i milion razy poddać się i mulić na tapczanie. Znasz mnie, ale nie znasz mojej drogi.
Wejdź w moje skoki, przejdź kłody rzucane pod nogi.
Nigdy nie chciałem być kopią od kolejnej kopii. Znam prawo dżungli, więc odnajduję się tu jak Mowgli.
A oni mogli, ale coś zawiedli w tej utopii. Realizator wie, mam zawsze zadymiony kokpit. No shit.
Nawet jak odejdę, zostawię po sobie parę rad. To pewne.
Zostawię po sobie czarny piach, jak zdechnę. Zostałem człowiekiem do końca. Tam przejdę.
Mówią, że takich nie robią już bitów ani słów. Ile kitów wszerz, ile wzdłuż. Mówią, że takich nie robią już.
Ale za to pada deszcz. No i już.
Mówią, że takich nie robią już bitów ani słów. Ile kitów wszerz, ile wzdłuż. Mówią, że takich nie robią już.
Ale za to pada deszcz. No i już. Przykryte liśćmi.
Rzeczy, których nie robi nikt dziś.
One żyją jak blizny i będą tutaj, choćby zapomnieli o nich -wszyscy. -Wszyscy.
Wszyscy.
Traducere în română
Hei, nu sunt trist, dar prefer să mă aerisesc decât să beau vodcă.
O fac pe piese ca să nu te simți goală, pentru că îmi puneam viața ca un puzzle și vreau să las răul în urmă după acest album. Dă-l dracului. Hei, scriu în caiet.
Am scris când nu aveam nimic, ca un visător.
Când cad, abia vezi nimic. Nu e nicio rușine când curg lacrimile. Așa este viața.
Dar băutura și drogurile nu vor ajuta. Am devenit cineva pentru că mi-au spus că nu voi fi nimic.
M-am înțeles mereu în limbajul semnelor. Crescut pe corurile De Mono și Republika.
Hei, unii oameni au uitat de noi, dar își vor aminti din nou de noi când viața lor se va schimba în rău.
Au fost aruncați în adâncuri încă de la o vârstă fragedă. De fapt, am devenit distanți.
Ne-am descurcat înainte, ne putem descurca acum.
Nu avem nevoie de un computer pentru a veni cu ceva. Pentru rănile din inimă, antrenament acum, nu un amestec ca înainte.
Nici ei nu au crezut în tine? Au eliberat bull terrierul.
Fiecare ura curge peste noi ca si cum curge peste buza unui pahar, chiar daca putem plange atunci cand este dracului. Uită-te în ochii mei.
Au fost întărite de mult timp. Nu am cerut-o niciodată, dar laptele a fost deja vărsat.
Dimineața, când doarme toată casa, mă duc undeva la râu, pentru că ultimul an a fost greu cu mine.
În primul rând, câinele meu a murit, iar rudele mele au murit în spitalul din Wola. Este viața, nu ghinion.
Scriu ca să mă simt liber.
Ei spun că nu mai fac bătăi sau cuvinte de genul ăsta. Câte chituri peste, câte lungimi.
Se spune că nu le mai fac așa, dar plouă. Și asta este.
Ei spun că nu mai fac bătăi sau cuvinte de genul ăsta. Câte chituri peste, câte lungimi.
Se spune că nu le mai fac așa, dar plouă. Și asta este. Acoperit cu frunze.
Lucruri pe care nimeni nu le face astăzi.
Ei trăiesc ca niște cicatrici și vor fi aici chiar dacă toată lumea va uita de ei.
Malach sună și spune că are o idee. Poza buna.
Eu zic să facem ceva ca al nostru pe clasici. Crescut pe muzică, zbori spre stele cu visele tale.
Vor să mă critice. Îmi pot aspira vehiculul. Și nu mă plâng, deși am un milion de pierderi.
Am un acoperiș dur, chiar dacă cade grindină grea.
Ceea ce mi se dă, sunt stăpânul sorții. Datorită educației mele, mai degrabă ar trebui să fiu în fruntea lucrurilor.
Nu beau, nu iau droguri și fumez doar pentru a-mi calma nervii.
Dacă ai nevoie de o vorbă bună, o fotografie, dă un val. Nu rap ca pedeapsă, nu respir ca pedeapsă.
Animalele de companie poartă cicatrici precum cele ale unei lalele sparte.
De asemenea, aș putea să îmbrățișez doamne, să fac mișcări ieftine și să renunț de un milion de ori și să mă întind pe canapea. Mă cunoști, dar nu-mi cunoști calea.
Intră în săriturile mele, depășește obstacolele aruncate în picioarele mele.
Nu mi-am dorit niciodată să fiu o copie a unei alte copii. Cunosc legea junglei, așa că mă potrivesc aici ca Mowgli.
Și au putut, dar au eșuat ceva în această utopie. Producătorul știe, cabina mea este mereu plină de fum. Nici un rahat.
Chiar și când voi pleca, voi lăsa în urmă câteva sfaturi. Asta e sigur.
Voi lăsa nisip negru în urmă când voi muri. Am rămas om până la sfârșit. voi merge acolo.
Ei spun că nu mai fac bătăi sau cuvinte de genul ăsta. Câte chituri peste, câte lungimi. Ei spun că nu le mai fac așa.
Dar ploua. Și asta este.
Ei spun că nu mai fac bătăi sau cuvinte de genul ăsta. Câte chituri peste, câte lungimi. Ei spun că nu le mai fac așa.
Dar ploua. Și asta este. Acoperit cu frunze.
Lucruri pe care nimeni nu le face astăzi.
Ei trăiesc ca niște cicatrici și vor fi aici chiar dacă toată lumea va uita de ei. -Toate.
Toate.