Tak Di Tanganku

Timpul trece diferit, când șase ore se transformă într-o prăpastie întreagă. Un oraș își bea deja cafeaua de dimineață, altul abia se ascunde sub plapumă. Lumina și întunericul se joacă de-a v-ați ascunselea, iar între ele sunt doi, încercând să păstreze căldura prin ecran și somn. Mâinile își amintesc mișcarea obișnuită de a scrie un mesaj, dar acum parcă nu zboară spre o persoană, ci în aer. În această melodie există o tristețe liniștită a celor care încă iubesc, dar nu mai sunt alături. Pare că totul este liniștit: patul este făcut, ceșca este goală, luna este la locul ei. Doar inima verifică mereu fusurile orare și așteaptă ca „acolo” și „aici” să se suprapună din nou, măcar pentru un minut de somn.