DOTTORE

De parcă inima s-a ars, iar corpul a rămas să supraviețuiască prin inerție. Totul pare conform protocolului: pastile, sfaturi, zâmbet automat, dar în interior crăpă golul, ca și cum cineva ar fi dat sunetul vieții la minim. Nicio tragedie la exterior, doar oboseală de la un rol în care chiar și durerea pare un recuzită de plastic. Muzica vine în valuri surde, vâscoase, ca o respirație printr-o pernă de vată. Fiecare rând parcă imploră un medic, dar primește doar o rețetă pentru uitare. Și totuși, în aceste cuvinte există o consolare ciudată: recunoașterea a ceea ce este rupt vindecă deja puțin.