Buon trasloco

De parcă cineva a lăsat lampa aprinsă nu din cauza întunericului, ci pentru a înșela un pic liniștea. Mutația a trecut de mult, munca merge, prietenii sunt noi, dar în interior încă trăiește fantoma caldă a acelor conversații în care fiecare „ce faci?” suna puțin mai mult decât era necesar. Pare că totul este conform regulilor vieții de adult: orașe noi, planuri, facturi, dar undeva între zilele obișnuite mai pâlpâie gândul familiar: și dacă cheia se va întoarce în broască și va spune că a intrat doar să salute. Muzica parcă a ascultat pe furiș această stare ciudată dintre „e timpul să uităm” și „mai lasă să mai rămână”. Calmă, dar cu nerv, delicată, dar nu fără ironie față de propria sentimentalitate. Cea care nu este pusă de dragul amintirilor, ci pentru a le da un loc să stea liniștit lângă ele și să nu mai împiedice viața.