Du ferme

Aerul greu al orașului de noapte - parcă îmbibat de sunetele sirenelor și de mirosul dulceag de portocal stors până la ultima picătură. Pare o petrecere obișnuită: puțină muzică, puțină glumă, puțin "pentru atmosferă". Dar undeva între seringă și înghițitura de cocktail, realitatea iese încet din ritm. Unii fac afaceri, alții schimbă destine - și totul în aceeași măsură, pe repetare, până când cineva cedează. Și apoi - obișnuitul „ferme, ferme, ferme”. Parcă soarta apasă butonul „repetare”, doar că în loc de refren este o sentință. Aici toți sunt la fel de vulnerabili: studentul, muncitorul, elevul. Pur și simplu, fiecare caută o modalitate de a scăpa - sau de a uita - în metroul său subteran. Muzica bate puternic, ca roțile pe șine: uniform, rece și fără oprire.