If Only

Uneori, trecutul sună mai tare decât muzica din căști. Mai ales când memoria ne amintește scene în care totul ar fi putut fi altfel – dacă nu ar fi fost oboseala, mândria, acea credință prostească că mâine va fi cu siguranță șansa de a repara totul. Melodia oscilează între lumină și umbră, ca și cum doi oameni stau de o parte și de alta a geamului: aproape, dar imposibil de atins. Aici se regăsesc regretul și salvarea într-o singură respirație – acel„dacă” care trăiește în fiecare dintre noi, care a încercat măcar o dată să fie prea corect, prea uman. Și apoi a înțeles: uneori nu credința te salvează, ci pur și simplu posibilitatea de a respira lângă cineva care încă nu a plecat.