Finally

Uneori, drumul spre vis nu arată ca o scară în sus, ci ca o conductă de incendiu în jos - cu țipete, vânătăi și câteva iluzii pierdute. Dar apoi, brusc, se dovedește că tocmai prin asta ajungi la adevărata ta natură. Piesa sună ca momentul în care zgomotul din cap se oprește în sfârșit și se aude cum inima bate nu din frică, ci din mândrie. Aici nu există eroism - doar oboseala sinceră și fericirea liniștită a unui om care a reușit în sfârșit să devină ceea ce a promis că va fi. Chiar dacă a trebuit să fii mai întâi cea mai proastă versiune a ta, pentru a ajunge la cea mai bună.