Wiara czyni cuda

O predică dură, puțin nebunească, pentru toți cei care au căzut măcar o dată cu fața în noroi și au crezut că totul s-a terminat. Aici nu se citesc morale – aici se strigă cu voce tare credința că poți să te ridici, să te scuturi și să mergi mai departe, chiar dacă ieri ți-era rușine să te uiți în oglindă. În aer miroase a tutun ieftin, a stradă și a lumina unui felinar spart – dar tocmai în această lumină se vede că miracolele se întâmplă cu adevărat. Nu cele cerești, ci cele mai pământești – când omul încetează brusc să mai fie o epavă și devine din nou el însuși.