Небо в алмазах

O minune liniștită sub pătura somnului. În jur - o lumină caldă, ca și cum cineva ar fi presărat pe cer zahăr pudră din stele. O voce șoptește ușor despre eternitate, dar nu despre cea a filosofiei și a tristeții, ci despre cea care miroase a lapte, copilărie și o nouă dimineață. Aici fericirea nu este zgomotoasă, ci liniștită, aproape ca un cântec de leagăn. Respiră lângă tine, îți răsfoiește părul, cântă despre îngeri și vise care zboară ascultătoare când închizi ochii. Lumea devine pentru scurt timp simplă: cerul în diamante, inima în palme și totul pe lume pentru un singur„fiule al meu”.