SWAT

Orașul ca ritual: dimineața, la prânz, seara – se repetă mantra„appliquer matin, midi, soir”, iar în această ritmică monotonă se simte atât disciplina, cât și oboseala. Aici totul se măsoară în cifre și trasee – a vândut, a returnat, a trecut, nu a așteptat ajutor din exterior. Fraze repetate sună ca niște note în jurnalul unui supraviețuitor: scurte, insistente, puțin obosite-ironice.

În mijloc se află poezia dură a contractelor de curte și a împușcăturilor la distanță, dar între rânduri se vede o strălucire caldă: săruturi pe bancă și banca care trebuie să strălucească nu numai cu cifre. Loialitatea este declarată aproape cu demnitate: să nu trădezi, să nu ceri, să-i ridici pe ai tăi, chiar dacă în jur se aud cartușe și contoare.

Din punct de vedere muzical, este ca un motor care nu funcționează bine: ritmul împinge înainte, cuvintele funcționează ca niște pistoane, iar atmosfera oscilează între pregătirea de luptă și atașamentul uman obișnuit. Nimic în plus - doar mișcare, calcul și mici semne neobișnuite de tandrețe în mijlocul planurilor de beton.