Impardonnable

Pe coridorul nopții - ca o pânză neagră în care se înfig sunete ascuțite: pistolul șoptește fum, valiza e plină de iluzii și pachete, iar câmpurile de bumbac încă cântă despre vechile conturi. Parcă s-au îmbrăcat în strasuri și îndrăzneală felină, dar sub strălucire - ecoul versurilor sclavagiste și portofele goale, în care este cusut statutul de carte. Atmosfera este rece și catifelată: luxul alături de mirosul de cocaină, și totul strălucește ca o vitrină, în spatele căreia nimeni nu se grăbește să iubească.

Sentimentele sunt ca acul dințat al ceasului: inima frântă nu simte prea multe, dar a învățat să imite. Răzbunarea este zgomotoasă, aproape teatrală; dorința de răzbunare sună ca un refren care provoacă greață și căldură în același timp. Decența se ceartă cu adevărul: se nasc copii pentru a păstra aparențele; prietenia este o acțiune vândută, coroana este a cuiva, iar regatul este al celor care știu să fie puțin mai reci. Rezultatul este un amestec de amărăciune și ironie, ca și cafeaua care se bea în haină pe balcon: te înviorează, dar te încălzește puțin.