SAD SONG

Luna atârnă deasupra capului atât de aproape, încât parcă ai putea să o atingi cu mâna, dar cuvintele tot nu se potrivesc. În loc de mărturisiri - jumătăți de adevăruri confuze, în loc de rămas bun - eternul„încă puțin”. Și ce prostie: parcă ar fi o melodie tristă, aproape funebră, dar zâmbești, pentru că totul sună copilărește sincer, cu acel„și ce dacă nu se poate, oricum voi fi”.

Fie că este vorba despre iubire, fie despre teama de a o pierde, fie despre imposibilitatea de a spune un simplu„adio”. Un amestec amuzant și amar de fraze în engleză și japoneză, de parcă inima ar vorbi în toate limbile, doar ca să fie înțeleasă. Rezultatul este și plâns, și mărturisire, și jurământ în același timp. Un fel de a ajunge la un acord cu eternitatea – să cânți cu voce tare că despărțirea nu există oricum.