Mai multe piese de la Frah Quintale
Descriere
Chitară: Danny Bronzini
Voce: Frah Quintale
Producător, Mostre: MACE
Sintetizator: MACE
Bas: Rabbo Scogna
Liric: Francesco Servidei
Compozitor: Simone Benussi
Versuri și traducere
Original
Pioveva forte quella notte e quelle guance tutte rosse eran le tue.
Ho gli occhi gonfi e l'assa rotta perché le mie bugie hanno gambe sempre troppo corte.
Vorresti solo un'arma in mano, puntarla contro l'autoradio.
Vuoi fare fuoco sul passato perché non hai dimenticato.
E allora spara, lacrime nella tua aranciata, maledicendo il giorno in cui è cominciata.
E tutta questa nostalgia mediterranea ti fa venir le nausee.
Allora spara, lacrime nella tua aranciata amara, quando ripensi al giorno in cui te ne sei andata e spari sulla nostalgia mediterranea. Ra-ta-ta-ta-ta.
Il sole oltre il promontorio e quelle arance tutte rosse eran le tue.
Prima che andasse tutto storto e decidessimo che ognuno per le sue.
Due occhi freddi come il ghiaccio, mh, miri al centro del bersaglio, sull'estate e su uno sbaglio, su quel giorno in cui ti ho detto: "Non so cosa sarà", ma se hai il coraggio allora spara, lacrime nella tua aranciata, maledicendo il giorno in cui è cominciata.
E tutta questa nostalgia mediterranea ti fa venir le nausee.
Allora spara, lacrime nella tua aranciata amara, quando ripensi al giorno in cui te ne sei andata e spari sulla nostalgia mediterranea. Ra-ta-ta-ta-ta.
Gli asciugamani distesi sopra gli scogli sembravano dipinti ad olio, ora resteranno anche un ricordo.
E allora spara, lacrime nella tua aranciata, maledicendo il giorno in cui è cominciata.
E tutta questa nostalgia mediterranea ti fa venir le nausee.
Allora spara, lacrime nella tua aranciata amara, e non ci pensi al giorno in cui te ne sei andata.
E tutta questa nostalgia mediterranea. Ra-ta-ta-ta-ta.
Traducere în română
A plouat puternic în noaptea aceea și obrajii aceia roșii erau ai tăi.
Ochii îmi sunt umflați și osia mea este ruptă pentru că minciunile mele au întotdeauna picioare prea scurte.
Vrei doar o armă în mână, îndreaptă-o către radioul mașinii.
Vrei să te concentrezi asupra trecutului pentru că nu ai uitat.
Așa că trage, lacrimi în sucul tău de portocale, blestemând ziua în care a început.
Și toată această nostalgie mediteraneană te face să te simți greață.
Apoi trage, lacrimi în orangeada ta amară, când te gândești la ziua în care ai plecat și tragi pe nostalgia mediteraneană. Ra-ta-ta-ta-ta.
Soarele de dincolo de promontoriu și acele portocale roșii erau ale tale.
Înainte ca totul să meargă prost și am hotărât că este fiecare în ordinea lui.
Doi ochi reci ca gheața, mh, țintiți spre centrul țintei, pe vară și pe o greșeală, în ziua aceea când ți-am spus: „Nu știu ce va fi”, dar dacă ai curaj atunci trage, lacrimi în sifonul tău portocaliu, blestemând ziua în care a început.
Și toată această nostalgie mediteraneană te face să te simți greață.
Apoi trage, lacrimi în orangeada ta amară, când te gândești la ziua în care ai plecat și tragi pe nostalgia mediteraneană. Ra-ta-ta-ta-ta.
Prosoapele întinse pe stânci arătau ca niște picturi în ulei, acum vor rămâne și ele o amintire.
Așa că trage, lacrimi în sucul tău de portocale, blestemând ziua în care a început.
Și toată această nostalgie mediteraneană te face să te simți greață.
Apoi trage, lacrimi în sifonul tău amar de portocale și nu te mai gândești la ziua în care ai plecat.
Și toată această nostalgie mediteraneană. Ra-ta-ta-ta-ta.