Mai multe piese de la Joe Dassin
Descriere
Adaptor: Claude Lemesle
Regizor, Producator: Jacques Plait
Adaptor: Richelle Dassin
Compozitor, textier: Steve Goodman
Versuri și traducere
Original
Les matins se suivent et se ressemblent quand l'amour fait place au quotidien.
On n'était pas faits pour vivre ensemble, ça ne suffit pas toujours de s'aimer bien.
C'est drôle, hier, on s'ennuyait et c'est à peine si l'on trouvait des mots pour se parler du mauvais temps.
Et maintenant qu'il faut partir, on a cent mille choses à dire qui tiennent trop à cœur pour si peu de temps.
On s'est aimé comme on se quitte, tout simplement sans penser à demain.
À demain qui vient toujours un peu trop vite.
Aux adieux qui quelquefois se passent un peu trop bien.
On fait ce qu'il faut, on tient nos rôles.
On se regarde, on rit, on craint un peu.
On a toujours oublié quelque chose.
C'est pas facile de se dire adieu.
Et l'on sait trop bien que tôt ou tard, demain peut-être ou même ce soir, on va se dire que tout n'est pas perdu.
De ce roman inachevé, on va se faire un conte de fées, mais on a passé l'âge, on n'y croirait plus.
On s'est aimé comme on se quitte, tout simplement sans penser à demain.
À demain qui vient toujours un peu trop vite.
Aux adieux qui quelquefois se passent un peu trop bien.
Roméo, Juliette et tous les autres, au fond de vos bouquins dorment en paix.
Une simple histoire comme la nôtre est de celles qu'on n'écrira jamais.
Allons, petite, il faut partir, laisser ici nos souvenirs.
On va descendre ensemble si tu veux.
Et quand elle va nous voir passer, la patronne du café va encore nous dire salut les amoureux.
On s'est aimé comme on se quitte, tout simplement sans penser à demain.
À demain qui vient toujours un peu trop vite.
Aux adieux qui quelquefois se passent un peu trop bien.
Traducere în română
Diminețile se succed una pe alta și sunt aceleași când dragostea lasă loc vieții de zi cu zi.
Nu eram meniți să trăim împreună, nu este întotdeauna suficient să ne iubim.
E amuzant, ieri ne-am plictisit și abia am găsit cuvinte să vorbim între noi despre vremea rea.
Și acum că trebuie să plecăm, avem o sută de mii de lucruri de spus, care ne sunt prea aproape de inimă pentru un timp atât de scurt.
Ne-am iubit pe măsură ce ne părăsim, pur și simplu, fără să ne gândim la ziua de mâine.
Ne vedem mâine, care vine întotdeauna puțin prea repede.
La revedere care uneori merg un pic prea bine.
Facem ceea ce trebuie, ne jucăm rolurile.
Ne uităm unul la altul, râdem, ne temem puțin.
Mereu am uitat ceva.
Nu este ușor să-ți spui la revedere.
Și știm prea bine că, mai devreme sau mai târziu, poate mâine sau chiar în această seară, ne vom spune că nu totul este pierdut.
Din acest roman neterminat vom face un basm, dar am trecut de vârstă, nu ne-ar mai crede.
Ne-am iubit pe măsură ce ne părăsim, pur și simplu, fără să ne gândim la ziua de mâine.
Ne vedem mâine, care vine întotdeauna puțin prea repede.
La revedere care uneori merg un pic prea bine.
Romeo, Julieta și toți ceilalți, în partea de jos a cărților tale, dormi în pace.
O poveste simplă ca a noastră este una care nu va fi scrisă niciodată.
Haide, micuțule, trebuie să plecăm, să ne lăsăm amintirile aici.
Vom coborî împreună dacă vrei.
Și când ne vede trecând, proprietara cafenelei ne va saluta din nou, iubiților.
Ne-am iubit pe măsură ce ne părăsim, pur și simplu, fără să ne gândim la ziua de mâine.
Ne vedem mâine, care vine întotdeauna puțin prea repede.
La revedere care uneori merg un pic prea bine.