Mai multe piese de la Madame
Descriere
Vocalist, textier: Madame
Producător: Bias
Producător: Mr. Monkey
Producător: Lester Nicăieri
Inginer Mastering, Inginer Mixaj: Andrea Suriani
Compozitor: Nicolas Biasin
Compozitor: Matteo Novi
Compozitor: Arturo Fratini
Versuri și traducere
Original
Io non vivo più con sotto le istruzioni.
Tutto ciò che so, spero che mi abbandoni.
E sono mie, le bugie che mi hanno detto sono mie.
Il male e il bene sono solo fantasie. Non voglio più nemmeno un motivo per vivere, un Dio, un amore, un limite.
Voglio anche soffrire, ma non per quello che ho in testa, ma perché vivo.
E la realtà è un mobile con mille spigoli, ci sbatto i lividi, ma mi fa ridere, eh, eh. Ma non mi fa più paura.
Non cerco più neanche la verità.
A costo di non, a costo di non illudermi mai più, no. Io non ho più paura.
Ho gli occhi gonfi del mio disincanto. Cosa resta di me, che resta di me?
Un'anima nell'uia, ah, ah.
Ho gli occhi gonfi del mio disincanto, no, ah, ah, eh, eh.
Secondo Dio io sarei nata da una costola, ma lui non sa che è nato dalla mia paura.
Se fossi stata Eva avrei ingoiato pure il torsolo assieme a tutta la mela con i semi e vita.
Eccomi, voglio essere leggera senza stare in superficie come il livello del mare.
Spero solo che il mio essere pesante non si confonda con la mia profondità. Non parlo mai senza dire cose stupide.
Mi piace, sai, anche prendermi per il culo, vantarmi del mio modo di scopare ed davanti a te sentirmi ancora alle mie prime armi.
Non voglio programmare, pensare a cosa fare, dare un significato al male, non attraversarlo, subire le emozioni, sapere i tuoi segreti.
Voglio rendere bello tutto ciò che metto dentro i miei occhi. Ma non mi fa più paura.
Non cerco più neanche la verità. A costo di non, a costo di non illudermi mai più, no.
Io non ho più paura. Ho gli occhi gonfi del mio disincanto.
Cosa resta di me? Che resta di me?
Un'anima nell'uia, ah, ah.
Ho gli occhi gonfi del mio disincanto, no, ah, ah, eh, eh.
Come sono sola, sola.
Tutti hanno una via e io no.
Traducere în română
Nu mai traiesc cu instructiunile de mai jos.
Tot ce știu, sper să mă abandoneze.
Și sunt ale mele, minciunile pe care mi le-au spus sunt ale mele.
Răul și binele sunt doar fantezii. Nici nu mai vreau un motiv de a trăi, un Dumnezeu, o iubire, o limită.
Vreau și eu să sufăr, dar nu din cauza a ceea ce am în cap, ci pentru că trăiesc.
Iar realitatea e o piesă de mobilier cu o mie de margini, îmi fac vânătăi, dar mă face să râd, eh, eh. Dar nu mă mai sperie.
Nici măcar nu mai caut adevărul.
Cu prețul de a nu, cu prețul de a nu mă mai înșela niciodată, nu. nu-mi mai este frică.
Ochii îmi sunt umflați de dezamăgirea mea. Ce a mai rămas din mine, ce a mai rămas din mine?
Un suflet în uia, ah, ah.
Ochii mei sunt umflați de dezamăgirea mea, nu, ah, ah, eh, eh.
După Dumnezeu m-am născut dintr-o coastă, dar el nu știe că s-a născut din frica mea.
Dacă aș fi fost Eva, aș fi înghițit chiar miezul împreună cu tot mărul cu semințe și viață.
Iată-mă, vreau să fiu ușor fără să fiu la suprafață ca nivelul mării.
Sper doar că greutatea mea nu se confundă cu adâncimea mea. Nu vorbesc niciodată fără să spun prostii.
Știi, și mie îmi place să iau pipi, să mă laud cu felul meu de a dracu și să mă simt în continuare ca și cum aș fi novice în fața ta.
Nu vreau să planific, să mă gândesc ce să fac, să dau sens răului, să nu trec prin el, să sufere emoții, să-ți cunosc secretele.
Vreau să fac frumos tot ce am pus în ochi. Dar nu mă mai sperie.
Nici măcar nu mai caut adevărul. Cu prețul de a nu, cu prețul de a nu mă mai înșela niciodată, nu.
nu-mi mai este frică. Ochii îmi sunt umflați de dezamăgirea mea.
Ce a mai rămas din mine? Ce a mai rămas din mine?
Un suflet în uia, ah, ah.
Ochii mei sunt umflați de dezamăgirea mea, nu, ah, ah, eh, eh.
Ce singur sunt, singur.
Fiecare are o cale, iar eu nu.