Mai multe piese de la Esther Graf
Mai multe piese de la NESS
Descriere
Interpret asociat: Esther Graf x NESS
Compozitor, interpret asociat, textier: Esther Graf
Interpret asociat: NESS
Compozitor, textier: Vanessa Dulhofer
Compozitor, textier: Oliver Avalon
Versitor, compozitor: Chris James
Versitor, compozitor: Tom Hengelbrock
Producator: BRUNKE
Inginer de mastering: Lex Barkey
Versuri și traducere
Original
Mein Herz schlägt schnell, ich krieg Panik. Die Nacht wird hell, doch der
Himmel bleibt grau.
„Ich glaub, ich fühl lieber gar nichts", sag ich und tu raus.
Ich bau mir Zäune aus Scherben, in jeder spiegelt sich dein Gesicht.
Wie eine Welle aus Schmerzen, kurz bevor sie bricht. Warum muss Liebe so hässlich sein? Ein Schlag in die Fresse sein.
Je tiefer sie geht, umso mehr tut sie mir weh.
Wie kann ein Mensch erst das Beste sein und plötzlich das Letzte sein?
Wenn's immer so ist, so ist, lieb ich lieber nirgendwen.
Lieber nirgendwen.
Lieber nirgendwen.
Ich schmeiß mein Herz gegen Wände, damit es nie wieder irgendwas spürt. Du liegst bei ihr, ich leg
Brände, um nicht zu erfrier'.
Fuck, ich zerbrech' mir den Kopf an deinen Schultern, wie oft wirfst du unsere Liebe noch aus dem dreizehnten Stock?
Wer nach dir kommt, tut mir leid, ich hab schon all meine Tränen für dich geweint. Warum muss Liebe so hässlich sein?
Ein Schlag in die Fresse sein. Je tiefer sie geht, umso mehr tut sie mir weh.
Wie kann ein Mensch erst das Beste sein und plötzlich das Letzte sein?
Wenn's immer so ist, so ist, lieb ich lieber nirgendwen.
Mein Herz ist leer, ich glaub, ich brauch's nicht mehr.
Mein Herz ist leer, ich glaub, ich brauch's nie mehr.
Warum muss Liebe so hässlich sein? Ein Schlag in die Fresse sein.
Je tiefer sie geht, umso mehr tut sie mir weh. Wie kann ein Mensch erst das Beste sein und plötzlich das Letzte sein?
Wenn's immer so ist, so ist, lieb ich lieber nirgendwen. Lieber nirgendwen.
Lieber nirgendwen.
Lieber nirgendwen.
Lieber nirgendwen.
Traducere în română
Inima îmi bate repede, intru în panică. Noaptea se luminează, dar...
Cerul rămâne gri.
„Cred că aș prefera să nu simt nimic”, spun și ies.
Îmi construiesc garduri din bucăți rupte, chipul tău se reflectă în fiecare.
Ca un val de durere pe cale să se spargă. De ce dragostea trebuie să fie atât de urâtă? Fii o palmă în față.
Cu cât merge mai adânc, cu atât mă doare mai mult.
Cum poate o persoană să fie cea mai bună și dintr-o dată să fie ultima?
Dacă e mereu așa, așa este, prefer să nu iubesc pe nimeni.
Mai bine nicăieri.
Mai bine nicăieri.
Îmi arunc inima de pereți, astfel încât să nu mai simtă nimic niciodată. Tu te culci cu ea, eu mint
Incendii pentru a evita moartea înghețată.
La naiba, îmi rup capul pe umerii tăi, de câte ori ne vei arunca dragostea de la etajul treisprezece?
Îmi pare rău pentru cine vine după tine, mi-am plâns deja toate lacrimile pentru tine. De ce dragostea trebuie să fie atât de urâtă?
Fii o palmă în față. Cu cât merge mai adânc, cu atât mă doare mai mult.
Cum poate o persoană să fie cea mai bună și dintr-o dată să fie ultima?
Dacă e mereu așa, așa este, prefer să nu iubesc pe nimeni.
Inima mea este goală, nu cred că mai am nevoie de ea.
Inima mea este goală, nu cred că voi mai avea nevoie de ea vreodată.
De ce dragostea trebuie să fie atât de urâtă? Fii o palmă în față.
Cu cât merge mai adânc, cu atât mă doare mai mult. Cum poate o persoană să fie cea mai bună și dintr-o dată să fie ultima?
Dacă e mereu așa, așa este, prefer să nu iubesc pe nimeni. Mai bine nicăieri.
Mai bine nicăieri.
Mai bine nicăieri.
Mai bine nicăieri.