APARTMENT

Camera e plină de fum, dens și dulce, ca o amintire care nu vrea să se risipească. Totul se întâmplă încet – privirile, mișcările, respirația – de parcă cineva ar fi apăsat butonul„reluare” pe o casetă veche. O față nouă, aceleași intonații, același obicei de a minți cu blândețe, ca și cum ar fi din grijă. Și asta nu face decât să-ți învârtă și mai tare capul.

Trecutul se întoarce nu ca o dramă, ci ca un ecou liniștit - în mirosuri, gesturi, nuanțe. E amuzant și dureros să realizezi: istoria s-a rescris singură, doar cu alte nume. Și totuși, există momente pentru care merită să rămâi, măcar pentru câteva bătăi de inimă, în acest apartament plin de fum, unde timpul zboară din nou, în timp ce cineva stă întins pe altcineva și se preface că e pentru prima dată.