Quiero Decirte

Când pasiunea dispare, iar lucrurile din apartament încă miros a„noi”, aerul devine mai greu decât betonul. Pare că până și ceașca de pe raft știe că totul a fost în zadar – pur și simplu prostesc, prea uman. Aici nu există mărturisiri zgomotoase, doar un„iartă-mă” încăpățânat pe ritmul unor bătăi care par să bată la o ușă închisă.

În fiecare refren – acel„și dacă totuși se poate”, care este dureros și dulce în același timp. Iubirea aici nu este perfectă: cu greșeli, pauze, cuvinte inutile. Dar poate că tocmai în asta constă adevărata ei muzică – când două inimi, obosite de mândrie, se caută totuși una pe alta în repetiție.