Ça parle mal

Ritmul surd bate în piept, ca motorul unui vechi„devină”, care încă rezistă pe cuvântul de onoare și pe răutate. Aici, aerul miroase a tutun, beton și neîncredere. Toți se luptă pentru supraviețuire – unii cu vorbe, alții cu lama, alții pur și simplu cu tăcerea. Vorbesc grosolan, trăiesc intens, visează la un milion – nu pentru lux, ci pentru a putea respira liniștiți măcar o dată.

Prin răgușeală și înjurături se întrezărește ceva aproape tandru: oboseala de a fi mereu„puternic”, de a juca rolul celui puternic, de scenariile fără ieșire. Lumea se învârte într-un cerc închis, iar fiecare caută aici o cale de a evada – măcar în gând. Dar, atâta timp cât bate ritmul și luminează studioul, în acest zgomot încă mai există viață. Și adevărul său – răgușit, dar real.