Pétunias

Nopțile se reduc la câteva clipe de somn, iar în capul meu se învârte un singur gând: zerourile de pe hârtie sunt mai importante decât orice like. Sunetul motorului, malul și soarele sunt aproape, de parcă succesul ar fi o chestiune de geografie: întotdeauna aproape de coastă și în difuzoarele tuturor. Totul pare a fi un acord cu prudență: afacerile sunt incluse în fiecare frază, iar viața personală este pusă cu grijă„deoparte”.

Zâmbetul satirei apare acolo unde„haterii” obișnuiți se transformă în statistici – trei milioane și încă puțină invidie pe deasupra. Oamenii din jur par uneori personaje dintr-un film vechi – au murit frumos, în petunii; trădătorii apar mai des decât foștii prieteni. Ironia este că vorbele mari despre„străzi” vin de la cei care s-au mutat de mult în fotolii confortabile, iar adevărata luptă este pentru păstrarea liniștii și a portofelului.

Între principiile declarate și dorințele reale există o distanță pe care reușesc să o acopere. Laudele sunt amânate, dar trofeele sunt deja agățate pe perete – însă ele nu emană căldură directă, ci mai degrabă ca o coardă de chitară: vibrația rămâne, iar atingerea este prudentă. Toată această poveste nu este o mărturisire, ci o listă precisă de senzații: zgomotoasă, densă, cu o doză de ironie și o armură protectoare din fapte.