Esa Estrella

Întotdeauna există acea persoană la care te gândești chiar și în timpul activităților cotidiene - când te speli pe dinți, răsfoiești fluxul de știri sau pur și simplu te uiți pe fereastră, unde aceeași stea a aprins din nou. Nu e ceva dureros, doar un ecou ușor în interior:„Ce faci acum?” Parcă totul s-a întâmplat demult, dar memoria e încăpățânată – îți aduce aminte de râsete, priviri, obiceiuri prostești, ca un trailer la un film pe care l-ai văzut de o sută de ori, dar pe care îl urmărești în continuare.

Cântecul sună ca o plimbare nocturnă prin amintiri – cu felinare, miros de ploaie și încăpățânarea tăcută a iubirii, care nu cere nimic, pur și simplu există. Una de care nu fugi, ci mai degrabă mergi în tăcere alături, zâmbind spre cer, ca și cum cineva de acolo, de cealaltă parte, se uită și el în sus.