Veneno

O coloană sonoră tristă pentru succesul care, din nu știu ce motiv, nu miroase a sărbătoare, ci a oboseală și lipsă de aer. În exterior – turnee, kilometri, like-uri, prestigiu; în interior – facturi nesfârșite, patul gol și obiceiul de a asimila durerea în slow motion. Ca și cum inima ar trăi în două viteze: scena – în modul turbo, sentimentele – în modul stop-cadru.

În această muzică există tandrețe, dar nu una dulce, ci cea care rămâne după ceartă, în bucătărie, pe podea, când promisiunile„pentru totdeauna” sună ca niște vrăji, dar totuși înțelegi: nimic nu este veșnic. Este o piesă despre cum faima nu te salvează de singurătate, cum iubirea poate fi otravă și aer în același timp. Și despre cum, în ciuda tuturor lucrurilor, vrei să te întorci – măcar cu un mic buchet de violete, pentru a dovedi că încă îți amintești mirosul casei.