Mai multe piese de la İmpala
Mai multe piese de la Kayra
Descriere
Orașul de aici seamănă cu o sticlă închisă, în care fiecare ecou este strigătul cuiva, toastul pe jumătate băut al cuiva. Cuvintele zboară mai precis decât gloanțele, iar străzile respiră o melancolie obosită, de parcă ar fi uitat de mult ce înseamnă să visezi. În acest ritm – o învârtire eternă între pahare goale și priviri străine, unde chiar și iubirea seamănă mai mult cu o anchetă decât cu o atingere.
Dar prin întuneric se ivește o ciudată tandrețe: caldă, ca fumul de țigară într-un bar de noapte, răgușită, ca vocea obișnuită să înjure, nu să cânte. Și chiar dacă totul în jur se prăbușește brusc și fără avertisment, în acest zgomot se aude dorința de a supraviețui, de a păstra măcar o umbră în iad și un germen de viață nouă în cenușă. Aceasta este muzica pentru cei care s-au obișnuit de mult cu durerea, dar totuși caută primăvara în iarna neagră.
Versuri: Kayra, Impala
Ritm: Arron
Mixaj/Masterizare: Impala
Regizor: Selman Çelik
Corectarea culorilor/Montaj: Selman Çelik
Coperta: Impala
Înregistrare: Agarta Music
Versuri și traducere
Original
Şehirde konuşulan bir kavgayım ben artık.
Anlatıyorum her gün ölümle dansımı. Can havliyle sarıldığım boş kadehler.
Hayalsiz sokakların ensesinde saatler. Durdu sanki birden aniden.
Zihnime doğrultulan dürbünlü tüfekler. Gezerdi gözlerinde şair ruhlu katil.
Dedektif sefkisiyle izlemiştim hepsini. Bana bir haller oldu, epeydir böyleyim.
Çoktan ölmeliydim bir cumartesi. Boğazlı kazakları sevmeyen çocuklar.
Ölümü tek bir dakika dahi unutmazlar. Güzelce duruyorduk. Nereye gidiyorsun?
Buradan on dakika yürümeyle varoluş. Bardağı doldururken gecenin bir vakti. Düşündüm seni, özledim ertesi.
Bir anda oldu her şey. Burada yoktun. Ben artık kendi rüyalarımı görmez oldum.
Sonsuz olutuyla doluy dum. Ölü doğan bir yüzyıl ortasında boğuldum.
İnan güzel söverdim eskiden. Kanlı gölgeler gezerdi gözlerimde.
Bir gün her şeyin sonuna geldiğimde. Tek istediğim cehennemde bir gölge.
Bilirsin hayat bu. Keşkeler ve belkiler.
O kahreden düşünceler de bak bir gün geçer gider.
Tüm insanlığa küfreden bu dudaklarım aynı günün akşamında yeni bir şarkı besteler. Neden? Bu yalnızlığa bir sokakta denk gel.
Suratıma demir atmış bir hüzün bu naklen. Niye konuşur gözler dudaklar susarken?
Canı yanan kurtulur bu savaştan kaçarken. Tanırım ölüyü sözünden, kaybetmişi gözünden.
Bilemedik ki kıymetini dönsek bile ölümden. Kadehler dolar, hatıralar doğar külünden.
Neden yarım kaldık söyle hiç zamanı değilken?
Cehennemde gölgelerde bir fidan filizlenir. Burada yorulmuş iki adam belki biraz dinlenir.
Başka bir ömürde, başka bir bedende mümkün olsa yaşamak belki ruhumuz temizlenir.
Beni anlatan ve seni anlayan bu şarkılar. Ölüm bir ihtimalse söyle nerede gizlenir?
Fark etmiyor geç de gelse beklediğim bahar. Çünkü geçip giden her mevsim üstümüzde kirlenir.
Bir anda oldu her şey. Burada yoktun. Ben artık kendi rüyalarımı görmez oldum.
Sonsuz olutuyla doluy dum. Ölü doğan bir yüzyıl ortasında boğuldum.
İnan güzel söverdim eskiden. Kanlı gölgeler gezerdi gözlerimde.
Bir gün her şeyin sonuna geldiğimde. Tek istediğim cehennemde bir gölge.
Traducere în română
Eu sunt de vorbă în oraș acum.
Vă povestesc despre dansul meu cu moartea în fiecare zi. Pahare goale de care mă agățăm pentru viața dragă.
Ore în spatele străzilor fără vise. Se opri ca deodată.
Puștile de lunetist au îndreptat spre mintea mea. Un criminal cu suflet de poet ar rătăci prin ochii lui.
Le-am urmărit pe toate cu entuziasm de detectiv. Mi s-a întâmplat ceva, sunt așa de multă vreme.
Ar fi trebuit să mor deja într-o sâmbătă. Copiilor cărora nu le plac blugii.
Ei nu uită moartea nici măcar un minut. Stăteam frumos. Unde te duci?
Existența este la zece minute de mers pe jos de aici. Este miezul nopții în timp ce umplem paharul. M-am gândit la tine, mi-a fost dor de tine a doua zi.
Totul s-a întâmplat brusc. Nu ai fost aici. Nu-mi mai văd propriile vise.
Eram plin de infinit. M-am înecat la mijlocul unui secol născut mort.
Crede-mă, obișnuiam să spun frumos. Erau umbre însângerate în ochii mei.
Într-o zi când ajung la capătul tuturor. Tot ce vreau este o umbră în iad.
Știi, asta e viața. Dacă numai și poate.
Uite, acele gânduri deprimante vor trece într-o zi.
Aceste buze ale mele, care blestemă toată omenirea, compun un nou cântec în seara aceleiași zile. De unde? Dați peste această singurătate pe o stradă.
Aceasta este o tristețe ancorată pe fața mea. De ce vorbesc ochii în timp ce buzele rămân tăcute?
Cei care sunt răniți vor supraviețui în timp ce evadează din acest război. Recunosc mortul din cuvintele lui, pe cei pierduți din ochii lui.
Nu i-am cunoscut valoarea chiar dacă ne-am întors din moarte. Paharele se umplu, amintirile se nasc din cenusa.
Spune-mi de ce am rămas neterminați când nu era momentul potrivit?
În iad, un puieț răsare în umbră. Doi bărbați obosiți s-ar putea să se odihnească puțin aici.
Dacă ar fi posibil să trăim într-o altă viață, într-un alt corp, poate că sufletele noastre ar fi purificate.
Aceste cântece mă descriu și te înțeleg. Dacă moartea este o posibilitate, spune-mi unde se ascunde?
Nu contează dacă vine târziu sau nu, primăvara pe care o așteptam. Pentru că fiecare sezon care trece se murdărește pe noi.
Totul s-a întâmplat brusc. Nu ai fost aici. Nu-mi mai văd propriile vise.
Eram plin de infinit. M-am înecat la mijlocul unui secol născut mort.
Crede-mă, obișnuiam să spun frumos. Erau umbre însângerate în ochii mei.
Într-o zi când ajung la capătul tuturor. Tot ce vreau este o umbră în iad.