Musisz

O petrecere zgomotoasă în interiorul capului și nimeni nu oprește muzica. Demonii poartă ecusoane cu nume, se strecoară sub braț, toarnă, șoptesc: „Hai, hai, poți”. Pare că seara s-a transformat de mult în dimineață, și totuși nu mă lasă această ciudată pasiune de a trăi pe pilot automat. Nu alcoolul îmbată, ci obiceiul de a fi „în temă”, de a nu te poticni, chiar și atunci când totul arde în interior ca anvelopele la o grevă. Sufletul visează să expire, să se dizolve, dar în loc de o pauză, un nou toast pentru sănătate și puțină autoironie în voce. Căci cum ar fi fără asta: viața e un bal, iar orchestra nu are niciodată timp să tacă.