Mai multe piese de la Amelia And
Descriere
Lumea parcă s-a acoperit cu brumă liniștită, nu ofensatoare, dar rece. Aerul a înghețat între cuvinte, iar gândurile s-au înfășurat în blana câinelui și în pătură. Totul în jur parcă trăiește după un program al fericirii, doar inima iese din grafic și nu se grăbește să zâmbească. Este ceva reconfortant de onest în a recunoaște că nu reușești întotdeauna să fii „bine”. Muzica curge lin, ca o respirație înainte de somn, și în fiecare vers se simte o ușoară mișcare de dor, care nu sperie, ci liniștește. Nu e tristețe, ci iarnă, care știe: va veni primăvara și va fi mai ușor de respirat. Până atunci, doar să stau liniștit, lăsând liniștea să fie un pic prieten.
Versuri și traducere
Original
Chyba coś nie tak jest ze mną.
Chowam w sobie cały lęk.
Na co mi to? Zamykam się w sobie.
Minuta, dwie zanim rozpłynę się i nie zostało mi nic, tylko zachód słońca.
Może pora odejść, choć wiem, że i tak nie rozgryziesz mnie.
Ciągle w koło krążę i nie mogę trafić tam, gdzie jeszcze jest tlen.
Może pora odejść.
Każdy jakiś za bardzo szczęśliwy tu jest. Ja nie umiem.
Wolę pod kocyk wejść. Obok mój pies. Tak najlepiej się czuję.
A Ty może tego nie rozumiesz? Spoko, ja też. Czasem tak jest.
Może do wiosny mi minie, zima popłynie, a z nią kilka moich łez.
A może ktoś się znajdzie, w kogo ramiona wpadnę w zimowy sen, ciepło otuli mnie.
Teraz wiem.
Może pora odejść, choć wiem, że i tak nie rozgryziesz mnie.
Ciągle w koło krążę i próbuję trafić tam, gdzie jeszcze jest tlen.
Gdzie jeszcze jest tlen. Gdzie jeszcze jest tlen.
Gdzie jeszcze jest tlen.
Może pora odejść.
Traducere în română
Cred că e ceva în neregulă cu mine.
Îmi păstrez toată frica înăuntru.
La ce îmi folosește asta? mă retrag în mine.
Cu un minut sau două înainte să mă topesc și să nu mai am decât apusul.
Poate că este timpul să plec, dar știu că nu mă vei da seama.
Mă tot învârt în cerc și nu găsesc un loc unde să fie încă oxigen.
Poate că e timpul să pleci.
Toată lumea este prea fericită aici. Nu pot.
Prefer să intru sub pătură. Lângă mine este câinele meu. Așa mă simt cel mai bine.
Și poate nu înțelegi? Cool, și eu. Uneori este așa.
Poate că până în primăvară se va termina, iarna va trece și odată cu ea câteva din lacrimile mele.
Sau poate cineva va găsi pe cineva în brațele căruia să cad într-un somn de iarnă și să mă învelesc cu căldură.
Acum știu.
Poate că este timpul să plec, dar știu că nu mă vei da seama.
Mă tot învârt în cerc și încerc să ajung acolo unde mai este oxigen.
Unde mai este oxigen. Unde mai este oxigen.
Unde mai este oxigen.
Poate că e timpul să pleci.