Pora Odejść

Lumea parcă s-a acoperit cu brumă liniștită, nu ofensatoare, dar rece. Aerul a înghețat între cuvinte, iar gândurile s-au înfășurat în blana câinelui și în pătură. Totul în jur parcă trăiește după un program al fericirii, doar inima iese din grafic și nu se grăbește să zâmbească. Este ceva reconfortant de onest în a recunoaște că nu reușești întotdeauna să fii „bine”. Muzica curge lin, ca o respirație înainte de somn, și în fiecare vers se simte o ușoară mișcare de dor, care nu sperie, ci liniștește. Nu e tristețe, ci iarnă, care știe: va veni primăvara și va fi mai ușor de respirat. Până atunci, doar să stau liniștit, lăsând liniștea să fie un pic prieten.